zambet

Timp.

Posted on de eyesblue

Timp. Dorinte. Zambete. Optimism.

Lucrez. Lucrez mult de tot. 13 ore/zi , 6/7 zile. Doamne, ce bine e. Impart zambete si ma simt senzational de bine. Nu e permanent. Pana pe 23 decembrie. Dar ma simt vie. Nu am timp sa ma gandesc la problemele mele. Nu vreau sa ma plang.

Am timp sa ma gandesc la mine, la ceea ce sunt cu adevarat. Si nu sunt trista, sunt atat de vesela.

Mi-am dorit sa lucrez si am primit mult mai mult de atat. Am primit speranta si cativa oameni senzationali.

„your spell has been cast” . Amazing song.

http://www.youtube.com/watch?v=N0xFDj_WpOc

My heart skipped a beat when you smiled.

Despre speranta .

Posted on de eyesblue

Au existat multe multe momente in viata cand credeam ca nu mai am pentru ce sa respir, pentru ce sa ma trezesc dimineata si sa traiesc.

Probabil ca daca acum 3-4 luni venea cineva la mine si-mi spunea : Diana, o sa ramai fara job dar n-o sa te doara. O sa te simti rau 1-2 zile si apoi o sa te redresezi. O sa te redresezi cu zambetul pe buze. Si apoi, o prietena o sa-ti infiga un cutit in spate dar dupa cateva zile de suparare o s-o ierti. Si dupa toate astea + altele tu o sa zambesti si o sa fii sigura ca totul o sa fie bine” , pai neam de neamul lui nu auzea injuraturi mai grave!

Dar asa e. Mi s-au intamplat si inca mi se intampla … Dar stiu, STIU ca o sa fie si mai bine. Si cand ma gandesc la zambetul lui, deja incep sa cred ca e un vis 🙂

As vrea…

Posted on de eyesblue

…as vrea sa pot scrie tot ce-mi trece prin minte dar apoi realizez ca sunt prea multi oameni pe care ii cunosc (si care ma citesc) ca sa pot face asta. Si imi pare rau..

…as vrea sa am o a 2-a sansa.

…as vrea sa nu mai scriu atat de trist

…as vrea sa te revad

…as vrea sa vina Zanul de la Transilvania si sa-mi ofere solutia ideala cu 0% dobanda

…as vrea sa simt. Sa simt iubire,fericire. Sa am un zambet d’ala cretin.

…as vrea sa ma trezesc maine de dimineata si sa-mi dau seama ca totul a fost un cosmar.

Nu,speranta nu moare ultima. La mine moare prima.

L.E. : M-am intalnit cu verisoara mea si am fost la un suc. A fost si Andreea. Am mers la o teraso-cafenea (Cafeneaua Smardan) si chiar m-am simtit bine. Tot acolo am gasit ceva din mine..ceva ce credeam ca am pierdut. Acolo mi-am regasit bataile inimii. Din pacate,tot acolo le-am si lasat.

Cateodata mi se pare ca sunt intr-un cazan cu rahat si n-o sa mai ies. Bine,mai tot timpul am senzatia asta dar acum se accentueaza.

Oare sunt prea plictisita? Sau e altceva si am revenit la capacitatea mea de a-mi bloca gandurile si durerea?

I guess I’ll never know the real answear,because I’m too busy blocking myself from me.