Muzeul muzical (1) – Roadtrippin’

Era iulie, spre sfarsit. Momentul este conturat ca un tablou in mintea mea. Eram in dreapta, soarele nu mai avea putere, semnalul ticaia si melodia incepea. Mergeam spre plaja iar eu ma uitam in oglinda si cantam. El era in dreapta si zambea. Eram blonda. Si fericita. Si indragostita.

Am dat melodia mai tare si m-am uitat spre el. Mi-am dat seama ca era un moment, acel moment, cand viata e pur si simplu frumoasa. Fara „dar”, fara „si”. Frumoasa.

RHCP au ramas un fel de trupa anului 2012 pentru mine. Nu am ajuns la concert dar amandoi iubeam muzica. Aceeasi muzica. Si a fost o vara plina de fericire.

N-am mai putut sa ascult melodia asta destul de mult timp pentru ca ma durea. Dar acum cand realizez ce am avut, nu pot s-o ocolesc. Am trait ce mi-a fost dat si sunt recunoscatoare.

Mi-e dor de mare …

Muzeul inocentei/ Muzeul meu muzical

Prima oara cand am vazut cartea lui Pamuk „Muzeul inocentei” mi-am dorit din suflet s-o citesc.
Se pare ca instinctele nu ma inseala. Am facut rost de ea acum cateva saptamani.

N-am terminat-o inca pentru ca am fost distrasa de multe rahaturi dar nici mult pana s-o termin nu mai am.
Un scuuurt rezumat : Kemal, personajul principal, isi gaseste sufletul pereche in Fusun, o ruda saraca si foarte indepartata. EL nu realizeaza ce se intampla, ci se lasa dus cu val fara sa ia o decizie. Asa ca, Fusun ia decizia in locul lui si pleaca. El, ca sa domoleasca durerea pierderii ei, incepe sa colectioneze diverse obiecte pe care ea le-a folosit, atins, vazut, chiar si simple lucruri care ii aduc aminte de ea. Astfel se naste Muzeul Inocentei .

Apropo, acest muzeu a fost inaugurat chiar de catre Pamuk. Mai multe detalii si poze aici : http://hyperliteratura.ro/orhan-pamuk-a-inaugurat-muzeul-inocentei/.

Asaaaa, ce treaba are asta cu mine? Pai, in primul rand, este ceva ce ma fascineaza si in al 2-lea rand ma duce cu gandul la propriul meu muzeu.

Nu sunt un Kemal 2, nu pentru ca n-as vrea ci pentru ca n-am iubit niciodata asa. Insa am si eu propriile „remindere” pe care le leg de oameni iubiti sau momente dragi.

Am si mici lucrusoare pastrate : o bricheta, un bon cu ce-am cumparat, o bratara, un cercel, o scoica, etc dar muzica…mmmm, muzica nu se poate pierde. Muzica este mai presus de orice.

CU aceasta lunga introducere incep o noua categorie „Muzeul muzical”. O sa postez cate o melodie impreuna cu povestea ei, asa cat de cat. Poate, peste ani si ani, cand o sa ma uit in urma o sa ma regasesc in cazul in care m-am pierdut .