Prostie

Eu, mama si fratele meu, avem o mare problema : consideram ca toti oamenii sunt ca noi. Si n-ar fi o problema daca am fi nesimtiti, batjocoritori, perversi, lingai, etc. Dar este o problema in momentul in care realizam ca noi cam suntem opusul lor.

De ce este o problema? Din cauza asteptarilor.

Avem asteptari de la cei din jur pt ca in mintea noastra ei sunt un cumul al calitatilor noastre. Si e foarte gresit. Din multe multe puncte de vedere.

Cred ca e momentul sa realizez ca nu multi au avut parte de o mama extraordinara ca a mea, sau de experientele mele bune/rele care m-au educat.

Ok. De asemenea, doresc sa-i multumesc Divinitatii ca m-a ajutat sa trec peste perioada crunta a adolescentei. Acea perioada cand totul era un capat de lume, cand ceea ce spuneau ceilalti conta, etc. Stiti voi, cand persoana ta era singura din lume care conta.

Ii multumesc de abia astazi (desi am trecut de vreo 3 ani de acea perioada nefasta), pentru ca de abia azi mi-am dat seama ca sunt unii care CHIAR mai lupta.

Sfat : Cand cineva spune ca toate trec, credeti-i pe cuvant!

Hugs!

 

Love and other stuff

Nu e vorba de iubirea aia de care vorbeste toata lumea, e vorba de atasamentul fata de cei din jur.

Saptamana trecuta mi-a cerut fratele meu un CV pentru ca s-au eliberat niste posturi pe la banci. Si in prima faza am fost foarte entuziasmata si ma gandeam cat de tare ar fii, dar apoi cand am venit la birou si i-am vazut pe nebunii astia si cand radeam cu ei, mi-am dat seama ca au intrat in sufletul meu si nu sunt inca pregatita sa renunt la ei. Si mi-am mai dat seama ca desi am crezut ca pentru mine banii conteaza foarte mult,acum realizez ca nu e asa de adevarat.

Mai ales ca am ajuns sa le port de grija si cand au nevoie de ceva ii ajut sau cand ii vad ca nu sunt in apele lor as vrea sa le fie mai bine.

E normal avand in vedere ca ar trebui sa fie DOAR niste colegi?

P.S.: In rest sunt ok…vorba aia , exist si atat. 🙂

Hehe..

Am primit si rezolvarea…cu un simplu telefon!

Un prieten pe care nu l-am mai vazut de 1000 de ani si care ma face sa rad mereu,din suflet. O sa iesim la un suc ceva si o sa povestim. Stiu ca de asta am nevoie,o sa ma relaxez si o sa ies din cercul asta vicios.

Azi am o zi buna. Desi nu e o vreme deloc grozava,sunt foarte fericita. Pana si oamenii de la birou au observat ca radiez. Nu stiu ce e cu mine,poate am ajuns la limita..probabil ca asta e pentru ca acum 2 zile am inceput sa urlu la mine si sa imi impun sa accept lucurile asa cum sunt. Pai deja nu se mai poate :))

O sa revin diseara cu o scurta informare . Rahat,defect profesional :))

Hugs and kisses darlin’

Apropo …

…dragostea va indobitoceste?

Nu de alta dar ma uitam zilele astea impreuna cu morphine la unele persoane si am ajuns la concluzia ca pe unii dragostea ii indobitoceste (sper ca exista acest cuvant :)) ).

Cum?De ce si cand? Pai,sa o numim in primul exemplu … DN.

A mea DN (sau nu a mea,dar imi place sa incep asa) mi-a fost prietena timp de ani de zile. Inca din clasele primare. O fiinta cu o personalitate puternica,frumusica foc,desteapta,cu scop in viata. Asta pana l-a cunoscut pe B . B care este baiatul de bani gata,dobitoc,arogant,prost,incult,agramat etc. Dupa o curte asidua, DN a cedat in mrejele tanarului. 4 ani mai tarziu o redescopar. Dar numai ca nu mai era DN cea pe care o stiam,era o chestie..o chestie atasata ca un parazit de B . Devenise ceea ce noi uram : o fata stearsa . Nu ca aparitie,ci ca om. Recent am aflat ca este constienta de sirul lung de compromisuri pe care il face,dar nu poate sa se desprinda.

Acum vin eu si intreb : oare nu EA trebuia sa-l traga pe imbecil dupa ea? De ce e intotdeauna mai usor la rau decat la bine? Problema e ca mai si imprastie in stanga si dreapta „invataturile ei” de fata aproape maritata.

Oare asta e dragostea? Asta a ajuns sa fie? O dependenta aproape sora cu moartea? O notiune murdara si vulgara?

Nu mai exista oameni care sa iubeasca sincer? Fete care nu alearga dupa bani,masini,popularitate,cafenele pe Dorobanti? Ma sperie ritmul in care ne degradam avand in vedere ca din cel mai inaltator sentiment,am ajuns sa facem o mare mlastina .

Ganduri …

Azi-noapte ma gandeam la sfaturi. De ce tocmai la sfaturi? Well,fiecare dintre noi cred ca are un prieten mai fucked up sau cu mai multe probleme existentiale. Sau poate un simplu prieten care are nevoie de ajutor.

De ce in loc sa ma gandesc la problemele lui ma gandeam la sfaturi? Pentru ca am ajuns la concluzia ca sfaturile nu sunt bune la nimic. De multe ori in viata am fost sfatuita,invatata de bine si totusi de foarte putine ori m-au ajutat. Exista acea clipa cand esti (in sfarsit) constient de tine si de problemele tale si ai un soc in fata realitatii. De abia in acele momente esti dispus sa faci o schimbare,de abia atunci cineva poate ajunge la inima ta si te poate indrepta pe calea cea „buna”. Dar acele momente sunt foarte rare.

Cumva am obosit in incercarea mea de a-i face pe altii sa inteleaga diferenta intre bine si rau,intre problemele cu adevarat importante si cele de zi cu zi.

Nu mai am putere sa tastez,sa vorbesc,sa scriu…nu mai am rabdare cand vad ca spun chestii pe care alti oameni poate nu au ocazia sa le auda si tot nu se leaga nimic.

Si ma mai gandeam la ceva … De ce naiba,fata fiind,daca vorbesti cu un tip foarte multe lucruri,lucruri interesante si deosebite, la un moment dat trebuie sa faca o „propunere”? Se simte obligat sau cum? Eu chiar cred in prietenia dintre un baiat si o fata..se pare ca unii baieti insa nu cred . Damn!

Despre prieteni…

Am multe cunostinte.Cunosc multi oameni sau cel putin asa cred.

Problema sta in faptul ca imi place sa-i incadrez in anumite categorii : cei mai buni prieteni,prieteni de distractie,prieteni doritori de senzatii tari…

Apropo de asta…eu obtin cea mai buna imagine despre cum sunt eu in realitate dupa oamenii din jur. Omul,oricat ar medita nu ar ajunge sa se cunoasca pe sine insusi fara sa se vada prin cativa ochi exteriori…cel putin asta-i parerea mea. Nu ma refer la fizic,ma refer strict la comportament/atitudine/reactii/personalitate.

Am o prietena care este total diferita in anumite situatii : cand este cu noi(prietenele ei) este cea mai de gasca fata,glumeata,decenta,per total foarte ok. Cand apar oameni noi s-a terminat :)) Se transforma ..intr-o persoana pe care de fapt nimeni n-o place si oricat am incerca sa-i spunem nu reuseste sa constientizeze si spune ca asa e ea (parca sunt eu in post-ul trecut).

Dar m-a facut atat de constienta de penibil incat am ajuns sa ma controlez foarte mult.Poate e un lucru bun,poate nu,dar stiu sigur ca in realitate nimeni nu te poate cunoaste cu adevarat. Decat tu cu tine insuti,la sfarsitul zilei,dupa ce te-ai vazut in muuulte perechi de ochi,sa-ti dai seama de adevaratul „hram” pe care-l porti.