fast update

Am citit „Copilul divin” a lui P.Bruckner. Are un talent aparte sa dea cu tine de toti peretii, sau cu mine.
Citate :
„A trăi înseamnă a muri puţin în fiecare clipă. Refuz să mă angajez în această numărătoare inversă.”

„Eu însumi sunt pentru mine o enigmă, cea mai scumpă, nu mă mai satur să mă rezolv. E un miracol că exist, sunt, ca să reluăm formula bătrânului Hegel: „ştiinţa precum sinele concepându-se singur”, dacă înţelegeţi ce vreau să spun. Ce particularitate am? Nu sunt decât un creier, un gigantic aparat intelectual.”

Am vazut Silver Linings Playbook si mi-a ramas treaba asta in cap : |”The world will break your heart ten ways ‘till Sunday that’s guaranteed, and I can’t begin to explain that, or the craziness inside myself and everybody else.” – gotta love this one |.

I’ve got a new job. And I’m happyyyyyy.

Ascult dubiosenii. Sunt ok. De fapt, nu stiu exact cum sunt, inca incerc sa deslusesc starea asta aparenta de inertie.

Ok, so :

Frank Ocean – Bad religion

Taxi driver
You my shrink for the hour
Leave the meter running
It’s rush hour
So take the streets if you wanna
Just outrun the demons, could you

He said „Allahu akbar”, I told him don’t curse me
„Bo Bo, you need prayer” – I guess it couldn’t hurt me
If it brings me to my knees
It’s a bad religion
This unrequited love
To me it’s nothing but a one-man cult
And cyanide in my styrofoam cup
I can never make him love me
Never make him love me

Love me
Love me

Taxi driver
I swear I’ve got three lives
Balanced on my head like steak knives
I can’t tell you the truth about my disguise
I can’t trust no one

It’s a bad religion
To be in love with someone
Who could never love you
I know
Only bad religion
Could have me feeling the way I do

Despre(ne)oameni

Am avut (ne)sansa de a cunoaste un tip care si-a facut din sarcasm si rautate un stil de viata. Da, ok, job-ul lui solicita aceste atribute + critica si ceva cinism, insa nu pot sa inteleg cateva lucruri.

Se considera superior. Sa spunem ca inteleg aceasta pornire. A citit mult/foarte mult, a cunoscut foarte multe persoane publice (dintre cele cu adevarat culte). Bravo tie! Oare acest lucru n-ar trebui sa te aduca mai mult cu picioarele pe pamant?

Prima oara cand am vorbit mi-a spus ca, desi fumez si ma uit la seriale, sunt ok. Serios?

Ati avut vreodata senzatia aia de „stiu exact de ce esti asa”? Eu da, cu el.

Stiu de ce esti asa. Esti asa pentru ca multi au facut misto de tine si de faptul ca esti din provincie. Si pentru ca nu ai 1.80, ci 1.70. Si pentru ca atunci cand ai iubit, te-ai ars. Si pentru ca esti singur. Dar atat de singur incat mi-e mila de tine si am simtit nevoia sa te protejez, cum protejeaza o mama copilul.

Ai ziduri de 10 ori mai inalte decat ale mele. Si cand ti-am spus adevarul, te-ai supus insa ai vrut sa ai ultima replica , sfarsita si secata, replica aia de „iti spun ca nu e asa dar nici eu nu ma cred”.

Si te lauzi cu ce oameni cunosti, si ce iubite animatoare ai. Bravo tie, din nou!

Insa, de multe ori, uitam ca asa cum ne asternem dormim. Si tu n-o sa prea dormi cu atitudinea asta.
Nu sunt suparata, nici nu-mi pasa doar ca in seara asta, pe langa vesnicul sentiment de mila, ai mai trezit in mine ceva. Acel ceva peste care eu nu trec. Mi-am dat seama cata rautate zace in tine. Asa ca te las in plata Domnului.

Degeaba stii multa teorie daca atunci cand trebuie s-o aplici uiti ca esti uman. Uiti ca cei din jur sunt inimi. Inimi care bat, care dor, care iubesc.

Si asta n-o pot uita, bataia ta de joc fata de altii.

Mi-e mila de tine.

Ce ma amuza cel mai tare la viata mea este jonglatul asta continuu cu oameni, situatii, prioritati.

Practic, ce ma preocupa : job-ul (implicit viitor, cariera, etc), sesiunea (Doamne, ajuta cu restantele alea cateva) si relatiile.

Am fost intrebata ieri : ” cum te pot debloca?”
Am o teorie : dupa cel mai recent esec sentimental, probabil si cel mai amplu (adica cel din august), m-am ferit ca de boala sa nu intru in relatii, si m-am ferit atat de bine ca m-am blocat.
Mi-a iesit cu brio, pana acum. Recent se pare ca am inceput sa am dorinta de a apartine. Stii, e senzatia aia de vrei sa ai cui sa-i dai un mesaj cand esti la o petrecere printre straini, sau sa-i trimiti o melodie/articol/wateva’ pentru ca esti mega-super-maaaxim incantat de descoperirea facuta.
Si stiu ca pentru majoritatea lucrurilor exista prietenii, si ii iubesc mult pe ai mei, dar nu suplinesc in totalitate aceste nevoi.

Ehem. Da. Deci : cum ma pot debloca? Sau si mai important de atat : vreau?

Mi se pare ca, uneori, oricate intrebari imi pun, desi stiu ca intrebarile te ajuta sa descoperi, descopar doar ca nu am raspunsuri. Si ma enerveaza ca nu reusesc sa intru in profunzime, sa-mi dau seama de sistemul in care functionez.

Nu stiu voi dar eu, anul asta, am simtit pentru prima oara dupa mult mult timp, ca trebuie/merit sa ma sarbatoresc de 1 iunie. 🙂

Noua mea obsesie muzicala (care-mi da o mega-energie!) :

Mi-am dat demisia. Am infruntat demonul. Am incercat sa scap turma, dar cred ca eram un miel prea neimportant ca sa fiu luat in seama…vorba vine. Macar am incercat.
Poate asta e raspunsul..poate trebuie DOAR sa incerc, mereu si mereu. Fara sa atarn asteptari deasupra mea, mari si grele cat Casa Poporului. Mhm.

I’m waking up to ash and dust
I wipe my brow and I sweat my rust
I’m breathing in the chemicals

I’m breaking in, shaping up, then checking out on the prison bus
This is it, the apocalypse
Whoa

I’m waking up, I feel it in my bones
Enough to make my systems blow
Welcome to the new age, to the new age
Welcome to the new age, to the new age
Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I’m radioactive, radioactive
Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I’m radioactive, radioactive

I raise my flags, don my clothes
It’s a revolution, I suppose
We’re painted red to fit right in
Whoa

I’m breaking in, shaping up, then checking out on the prison bus
This is it, the apocalypse
Whoa

I’m waking up, I feel it in my bones
Enough to make my systems blow
Welcome to the new age, to the new age
Welcome to the new age, to the new age
Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I’m radioactive, radioactive
Whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, whoa, I’m radioactive, radioactive

All systems go, the sun hasn’t died
Deep in my bones, straight from inside

I’m waking up, I feel it in my bones
Enough to make my systems blow !

Se scrie mult despre tot. Se scrie despre lumea de azi, despre rautatea si bunatatea ei. Se scrie despre viteza ametitoare cu care traim. Despre absolut orice, nimicuri sau lucruri importante.

Scriem despre ce traim, despre ce simtim, voalat sau direct. Scriem pentru ca, uneori, unora, scrisul ni se pare medicament. Pansament pe rana.

Scriu pentru ca a ajuns sa-mi fie sila de oameni grabiti. Da, toti traim grabit intr-o oarecare masura dar ne mai oprim. Am momente cand ies din tura de noapte si merg agale catre statia de autobuz si trec peste o pasarela. Si vad soarele, stralucitor si frumos. Si ma opresc. Apreciez, respir si zambesc. Uit pentru putin de nervi, probleme sau orice altceva.

Oameni aroganti carora nu le pasa pentru ca nu isi fac timp sa se opreasca.

Stiti ce cred? Acesti oameni care traiesc fuga asta dementa, neoprita, pentru cat mai multa viata, or sa ajunga la final si o sa realizeze ca, de fapt, viata nu inseamna cantitate, inseamna calitate.

Nu-mi este rusine cu faptul ca vreau povestea. Nu-mi este rusine ca moralitatea mea este peste medie.

Si niciodata, dar niciodata n-o sa plec capul in fata unui barbat doar ca sa fiu acceptata. Sunt suficiente femei care sa faca asta, nu-i nevoie de inca una.

Sunt lucruri, momente, oameni, realizari sau esecuri pe care le purtam dupa noi mult timp, poate chiar toata viata. Sunt „chemari” care ne curg prin vene dar pe care le ignoram, poate pentru ca ne ocupa cotidianul prea mult timp sau poate pentru ca nu ne ridicam la inaltimea asteptarilor proprii.

Mi-era dor sa scriu. Doar sa asez pe hartie ganduri.

Azi am realizat ca l-am uitat. Cumva, prietenul meu loial, timpul, din nou m-a ajutat.

Lucrez, ma ocup de facultate, fac chestionare pentru permis, rad si glumesc. E totul atat de normal incat mi-e frica. Ultima oara cand mi se asezasera lucrurile asa, stim cu totii ce s-a intamplat.

Desi imi doream din suflet sa scriu, acum nu mai pot. Pofta vine mancand, nu?

„O iubeam”

„- Nu, sunt batrana, ma simt batrana. Sunt tabacita. Simt ca o sa devin neincrezatoare. O sa-mi privesc viata printr-o ferestruica. N-o sa mai deschid usa. Da-te inapoi. Arata legitimatia. Bine, cealalta mana acum. Pune-ti cipicii. Ramai in antreu. Nu misca.

– Nu, tu n-ai sa devii niciodata o astfel de femeie. Chiar daca ai vrea, n-ai putea. Oamenii vor continua sa intre in viata ta ca la moara, ai sa mai suferi si e foarte bine asa. Nu-mi fac griji pentru tine.”
Anna Gavalda – O iubeam

..si cata dreptate au

L.E. : Inca 2 citate in care am regasit ceva din mine

Panza de paianjen, Cella Serghi :
„”- Sunt un om sfarsit, Diana.
M-am ingrozit fiindca m-am gandit ca daca m-ar iubi, nu s-ar simti sfarsit. Am intrebat (asa cum ai intreba un medic daca mai e vreo scapare) :
– Nu te mai atrage nimic?
– Marea.”

Sex and the city 🙂 :
Carrie: „I am someone who is looking for love. Real love. Ridiculous, inconvenient, consuming, can’t-live-without-each-other love.”

Merit!

I deserve great because I can do great!

Asta o sa incerc sa nu uit. Sa nu scap din vedere faptul ca am atat de multe de oferit incat nu pot sa fiu o solutie de rezerva. Pentru nimeni.

O sa incerc sa nu uit ca eu mereu lupt cu mine pentru o versiune mai buna, pentru o lume mai buna, pentru o persoana mai buna.

Si daca eu fac asta, daca eu nu-mi pierd curajul, speranta si increderea, atunci am nevoie de cineva care sa fie la fel.

O persoana care sa creada in „maret”. Care sa creada in mine. Sa creada din suflet, fara sa ezite. Care o sa se uite la mine si o sa uite de toate cicatricile pe care le poarta.

Nu, n-o sa fiu planul B al nimanui.
„I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend”

Promit!

Been stuck in the middle of a
Vendetta between
Me and myself
I sure could use a witness
But I just ain’t found one yet

I sent a message in a bottle
Took another swallow
I heard it didn’t get there
I heard that it had missed ya
Well, this is what it said

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Yeah, yeah

Cheap women, and cheap wine,
Cheap money, cheap time
These things do not exist
But what makes that temptation
Just so hard to resist?

That stolen Picasso,
The mess above your head
I wish that you could hear me
This is what I said

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend