Timp.

Timp. Dorinte. Zambete. Optimism.

Lucrez. Lucrez mult de tot. 13 ore/zi , 6/7 zile. Doamne, ce bine e. Impart zambete si ma simt senzational de bine. Nu e permanent. Pana pe 23 decembrie. Dar ma simt vie. Nu am timp sa ma gandesc la problemele mele. Nu vreau sa ma plang.

Am timp sa ma gandesc la mine, la ceea ce sunt cu adevarat. Si nu sunt trista, sunt atat de vesela.

Mi-am dorit sa lucrez si am primit mult mai mult de atat. Am primit speranta si cativa oameni senzationali.

„your spell has been cast” . Amazing song.

http://www.youtube.com/watch?v=N0xFDj_WpOc

My heart skipped a beat when you smiled.

Blackout

Ati intalnit vreodata oameni care pur si simplu din anumite motive inceteaza sa mai gandeasca? Sau ati patit voi?

Mie mi s-a intamplat…si mi se intampla inca. Adica, am fost atat de preocupata de evenimentele si schimbarile palpabile din viata mea incat nu am mai avut timp/nu am mai vrut sa gandesc. Efectiv.

Partea trista e ca realizez asta dupa mult timp si mi se pare ca am irosit ani de zile in care n-am mai acordat niciun fel de atentie creierului meu. Nu l-am mai provocat, l-am lasat sa „vegeteze” 🙂

Saptamanile trecute am primit un telefon de la o cunostinta, un prieten foarte bun de-al prietenei fratelui meu. Tipul este foarte destept, potential maxim,student la Medicina,bla bla. Doar ca se pierde in detalii. . Oricum, ma suna si bineinteles incepem sa discutam si de la banalitati ajungem si la filozofii de viata.

Am realizat ca ma chinuiam sa tin pasul cu el. Parca dadeam rateuri. Ma simteam batuta in cap. Primul instinct a fost sa inchei convorbirea cat mai repede pt ca ma obosea..insa, n-am facut asta. Am vorbit 2 ore jumatate la telefon si apoi a 2-a zi ne-am intalnit si am petrecut inca 4 ore discutand o groaza de chestii.

Right then it hit me : am uitat cum sa gandesc. Asa ca am tras de mine,nu m-am culcat pe o ureche si intr-un final,razand,imi spune tipul ” Vezi ma kiddule…asa te stiam eu pe tine…iti merg rotitele chiar mai bine decat tineam minte”.

Sunt comoda. De fapt, majoritatea suntem comozi. „Trend-ul” este sa vorbesti despre fashion si seriale si muzica, in cel mai bun caz despre politica sau tehnologie. Nimeni nu-si mai acorda luxul de a discuta despre idei. In realitate, mai nimeni nu este destul de odihnit ca sa gandeasca.

Unii se zbat din greu ca sa-si mentina viata pe linia de plutire, oameni care cauta solutii pentru o viata decenta. Mi se pare atat de trist ca simpla supravietuire ne impiedica dezvoltarea ca oameni. Poate daca nu ar mai fi stresul asta continuu si daca nu ne-ar mai ramane atat de putin timp pentru noi, poate atunci nu ne-am mai comporta precum animalele ci am putea sa traim ca oamenii.

„Sleeping”

Salutare natiuneee!

GLumesc. Nu sunt asa bine dispusa.

Imi pare rau ca am abandonat (doar pe o perioada) blogul dar in ultima vreme am timp doar sa ..dorm.

Se pare ca visul mi s-a indeplinit : nu am DOAR UN JOB,am DOUA! And guess what? I’m doing pretty good.

Recunosc,renunt la multe si pierd multe dar pe de-o parte sunt multumita ca timpul ramas il investesc in lucrurile importante pentru mine (cu adevarat) : familia,facultatea,prietenii.

Multi imi spun ca n-o sa reusesc,multi imi spun sa ma intorc,dar n-o s-o fac pentru ca stiu ce pot . Stiu ca multi ma privesc intr-un anumit fel si de aceea vreau sa-mi demonstrez ca nu sunt asa. De asemenea,am invatat prea multe in ultimele 2-3 saptamani ca sa ma intorc la trecut. Mi-am promis ca n-o s-o mai fac niciodata. De ce? Pentru ca am invatat ce inseamna sa zambesti cand ai sufletul zdrobit si ce inseamna sa spui INTOTDEAUNA ce gandesti chiar daca depinzi de acea persoana.

In rest…chiar n-am timp 🙂

Bear hugs !