suflet

Posted on de eyesblue

Imi pare rau ca am renuntat la pian. Mai ales acum cand realizez ca imi trebuie o preocupare. Si stiu ca pianul m-ar fi vindecat de multe, m-ar fi ascultat, m-ar fi alinat.

Incep sa am din ce in ce mai des senzatia ca am aruncat parti din mine la gunoi. M-am descotorosit de mine ca de hainele vechi. Ca si cum nu ma mai incapeam, nu-mi eram suficienta.

Sau poate am facut asta ca sa le las loc altora. Ca sa-i pot imbraca peste hainele mele, pe ceilalti. Nu stiu, nu-mi dau seama si nici nu cauta avida raspunsul.

Am nevoie sa simt ca traiesc pentru ceva. Sa am ceva, sa detin, sa ma definesc prin ceva. Nu, nu prin CINEVA. Prin ceva, ceva ce sa ma deosebeasca, sa ma traga deoparte de drumul batatorit, deoparte de multime. Ceva al meu, ceva care sa-mi dezamorteasca sufletul si mintea.

Sa scriu, sa cant sau sa dansez. Sa rad si sa ma invart. Sa simt ca traiesc, cu adevarat. Sa fiu implinita, nu ciopartita.

Mi-e dor de mare. Nu un dor trist, un dor cu jind. Un dor de tot. De dus departe, de zgomotul trenului dupa care sa-mi reglez bataile inimii. O carte prin care sa respir, o alta camera cu alte asternuturi, cu alt gust de cafea. O alta lumina si alt praf. O alta muzica, un alt dor cu alte vene, alt sange, alte priviri. Cu alte haine, cu alte tesaturi care nu zgaraie. Cu alte note si alte prelungiri ale momentului.

Fara frica, cu avant, cu dragoste si fara rutina.

Adica: un alt eu.

1377488_245862022232915_440069434_n

Posted on de eyesblue

Poate ca as ierta daca cineva m-ar insela trupeste, insa daca m-ar insela sufleteste n-as putea sa iert niciodata.

Am vazut un film ciudatel, de fapt sunt 2 filme care m-au adus la teoria asta : „Like Crazy” si „Last night”.
Last night mie mi s-a parut un film foarte bun. Un film care nu-ti pune pe tava realitatea ci ti-o inspira tocmai prin momentele de tacere sau acei „timpi morti” cum zic unele persoane.
Practic, el arata ca exista doua tipuri de inselat : trupeste – ti-o trag si apoi nu ma intereseaza ce faci, si sufleteste – personal mi se pare cel mai dureros. Sunt indragostita de altul sau jinduiesc dupa altul dar ma intorc la tine pentru ca suntem casatoriti, sau suntem impreuna de ‘jdemii de ani. Mi se pare o porcarie.

Daca anii aia petrecuti impreuna conteaza atunci da-i ocazia sa fie fericit/a fara tine. Mi se pare dovada suprema de egoism sa tii pe cineva langa tine doar din frica de singuratate sau alte motive care tin strict de tine.

In fine.Sunt prea multe de zis si poate nu sunt persoana potrivita care sa-si dea cu parerea avand in vedere ca n-am trecut prin nimic de genul asta.

In alta ordine de idei, am o melodie draguta pregatita. Enjoy :

Citate

Posted on de eyesblue

Astazi am fost deosebit de activa si mi-am facut ordine in camera. Mi-am rearanjat biblioteca, din pacate si asa mi-a luat toata ziua si nu am mai avut timp s-o aranjez asa cum as fi vrut (pe editura, autori, etc). Printre muuuulte foi gasite, am descoperit si o foaie pe care am notat cateva citate gasite prin carti.

Imi pare rau ca nu am scris si de unde le-am cules, insa sunt frumoase.

„Ce-i ramane omului din a lui truda/ Din faptele ce savarsitu-le-a sub soare? / Desertaciune-i agitata-i truda, / Iar viata-o clipire doar din pleoape.”

„Uneori tacerea e atat de adanca, incat auzi parca falfaitul spiritelor care se intorc spre apus.”

„Caci adanciti in somn ca de mormant/ Ei nu cunosc al vietii sbucium greu../ Si sufletul lor nu se mai chinuie / Framantat de dorinti de neindeplinit.

„Ca umbra, mai lunga cand cade de departe / Mai larg rostogolind cerul durerii, / Tot astfel amentirea-mi cu cat se-ndeparteaza / Sa-ti prinda sufletul in valu-i gros.” (Mickiewiez)

Si preferata mea :

„Fiecare dintre noi urmarim o iluzie, o ascundem in suflet, si cand, in sfarsit, ne-am saturat de ea, ne dam seama ca a fost o nebunie.” (cred ca este un citat dintr-o carte de Proust).

2 ani

Posted on de eyesblue

Pe 29.01.2010 il pierdeam pe tata. Stop cardio-respirator. Cancer pulmonar cu metastaze in tot corpul.

Pe tata pe care nu l-am vazut trist. Nu l-am vazut suparat pe viata.

Pe tata care ultima oara cand l-am vazut n-a fost in stare sa vorbeasca asa ca tot ce a putut sa faca a fost sa ma stranga de mana. Nici forta nu mai avea.

Pe tata care era sufletul meu, nadejdea mea, sprijinul meu si prietenul meu cel mai bun.

Mi-e dor de tine. Mi-e dor sa vorbim cum o faceam odata. Dar sa fii mandru de mine. Sunt puternica acum. Nu mai plang asa cum o faceam inainte. Nu mai simt asa cum simteam inainte. Pentru ca, vezi tu, nimic dar absolut nimic nu mai este cum era inainte.

„What more can I do
I’m wringing myself dry
And I can’t afford to lose
One more teardrop from my eye”

Asa..pentru trecut

Posted on de eyesblue

Tin minte ca atunci cand m-am angajat eram atat de speriata si de timorata incat refuzam sa mananc de rusine. La un moment dat chiar ma gandeam sa ma duc sa mananc la toaleta 🙂

Dupa 2 saptamani,s-a intamplat ce s-a intamplat cu tata si ei toti au fost alaturi de mine. Cand m-am intors la birou ma asteptau multe brate deschise si maini intinse care m-au ajutat sa ma ridic…de la suflet la suflet.

Nu a existat zi sa nu ma faceti sa zambesc sau sa rad. Ati fost ca un medicament pentru suflet.

Azi,cand a trebuit sa ma despart de voi,mi-am plans sufletul. Pentru ca am vazut,am auzit si am simtit ca si eu insemn pentru voi la fel de mult cat insemnati voi pentru mine. V-ati pus increderea in mine si m-ati impins spre un viitor mai bun. Da,au curs lacrimi,si ale mele si ale voastre si mi-e greu…dar acum stiu ca exista acolo,undeva in tot Bucurestiul ala mare,o mana de oameni care ma vor pastra in suflet (asa mi-ati promis 🙂 ).

…inca incerc sa ma opresc din plans cand ma uit la cana aia de cafea,dar inca nu pot …

I’m back in the game!

Posted on de eyesblue

Clar! Iar am inceput cautarile pentru un job. Azi am fost la un interviu si zilele astea astept iar un telefon. Sper din suflet sa fie bine ca am 1000 de griji si am impresia ca nu se mai termina problemele. Ma gandesc la toate si am impresia ca sunt fara capat…mi-e teama sa nu o dau in bara.

In week-end am fost pe acasa. Sambata am avut o maaare cadere nervoasa,duminica parca a fost mai bine.

Nu stiu de ce dar fiecare zi mi se pare o provocare,incerc sa o iau ca atare fara sa ma gandesc prea mult. Fratimiu a luat-o maxim razna,maxim am spus!

Singurul lucru care ma mentine pe linia de plutire este faptul ca am „o mana de oameni” care imi sta alaturi,oameni care sunt neconditionat alaturi de mine. Va multumesc mult si poate deseori va gresesc dar stiti ca va iubesc foarte mult.

En conclusion ( prietenii stiu :)) ) incep sa-mi dau seama ca sufletul valoreaza de mii de ori mai mult decat orice cont gras din banca si ca traim cu impresia ca persoanele iubite sunt nemuritoare…nimeni nu traieste vesnic,de aceea ar trebui sa profitam acum de ele si sa le oferim toata dragostea si intelegerea.

Hugs & kisses!   ( Iancului rullz!)

„Sleeping”

Posted on de eyesblue

Salutare natiuneee!

GLumesc. Nu sunt asa bine dispusa.

Imi pare rau ca am abandonat (doar pe o perioada) blogul dar in ultima vreme am timp doar sa ..dorm.

Se pare ca visul mi s-a indeplinit : nu am DOAR UN JOB,am DOUA! And guess what? I’m doing pretty good.

Recunosc,renunt la multe si pierd multe dar pe de-o parte sunt multumita ca timpul ramas il investesc in lucrurile importante pentru mine (cu adevarat) : familia,facultatea,prietenii.

Multi imi spun ca n-o sa reusesc,multi imi spun sa ma intorc,dar n-o s-o fac pentru ca stiu ce pot . Stiu ca multi ma privesc intr-un anumit fel si de aceea vreau sa-mi demonstrez ca nu sunt asa. De asemenea,am invatat prea multe in ultimele 2-3 saptamani ca sa ma intorc la trecut. Mi-am promis ca n-o s-o mai fac niciodata. De ce? Pentru ca am invatat ce inseamna sa zambesti cand ai sufletul zdrobit si ce inseamna sa spui INTOTDEAUNA ce gandesti chiar daca depinzi de acea persoana.

In rest…chiar n-am timp 🙂

Bear hugs !

Changes..

Posted on de eyesblue

Recunosc, si o masa de oameni imi este martora : sunt cea mai schimbatoare persoana din cate am cunoscut. Nu ma referi la schimbari fizice,dar frate,cand ma apuca, nimeni nu ma opreste.

Un exemplu? Acu’ 2 minute voiam sa-mi incep post-ul cu ” ce puii mei,sunt fericita!” …nu vreau sa spun exact ce s-a intamplat in 2 (!!!) minute pentru ca nici eu nu stiu.

Da,m-am angajat..simt ca am de ce sa ma trezesc dimineata..da,duminica asta ma mut.. Nici eu nu pot sa-mi dau seama ca mi s-a indeplinit visul ..poate doar cand vad cum se schimba oamenii la fata.

Ati observat ca in carti,mai ales in cele despre contese,conti si regi ,este extrem de accentuata aceea calitate a unora de a citi totul de pe fata unui om. Si stiti cum e chestia aia ” ochii i s-au intunecat pentru o fractiune de secunda,insa doar eu am sesizat” ? Ati observat ca oamenii in ziua de azi nu mai au chestia asta? Cred ca stiu si de ce…nu mai e ceva tabu sa vorbesti despre sex,bani,femei,curve,etc … pe atunci nu-si permiteau asa ceva..pe atunci o dragoste era pe cat posibil tainuita daca era imposibila..

Si cica noi am evoluat. Da,am invatat sa vorbim la foc automat 8 ore fara sa ne oprim. Nu mai avem timp sa observam mimica,fata,ochii (oglinda sufletului,remember?) …m-am intalnit cu o prietena si i-am spus ca in sfarsit ma mut si ca lucrez si AM VAZUT exact acel fulger din ochii ei desi pe buze avea un zambet larg …nebuna nu cred ca sunt..inca.

In fine,deviez (vorba cuiva 😀 ) …ma apasa ceva pe suflet..dar nu stiu ce. De fapt,cred ca stiu ce dar nu vreau sa recunosc …daca stau sa ma gandesc mai bine,sunt mai multe dar nici pe alea nu le recunosc . Am luat-o razna.

Bear hugs >:D<

Ia aminte

Posted on de eyesblue

„Se povesteşte că odată a fost o furtună teribilă pe mare. După ce furtuna s-a potolit, sute de mii de stele de mare aduse de valuri mureau sub soarele ucigător de august.

Un copil se plimba pe plajă şi din când în când lua câte o stea de mare şi o arunca în apă. Trecând pe acolo, un om îi spuse:

– Copile, sunt sute de mii de stele de mare eşuate pe plajă. Ceea ce faci tu nici măcar nu contează.

Copilul îl privi, apoi, arătandu-i steaua de mare pe care o ţinea în palmă îi spuse:

– O vezi? Pentru ea contează. ”

Mai este nevoie de cuvinte ?