Nu e amuzanta capacitatea asta a omului de a-si reduce la tacere constiinta?
„O fac doar pentru bani” sau „e mai bine sa nu spun nimic”. „Mi-e mai bine fara sa simt” sau „oricum nu e fericita”.

Astazi, imi pare rau ca m-am transformat intr-o persoana atat de cinica si sceptica. Imi pare rau ca am permis intamplarilor din viata mea sa ma transforme intr-o persoana rea.
De asemenea, as vrea sa pot recunoaste asta zilnic. Nu doar astazi pt ca sunt intr-o dispozitie ciudata si usor sentimentala. As vrea zilnic sa realizez ca exista, totusi, iubire si sinceritate. Nu oriunde, nu oricui. Mie sa-mi recunosc si sa-mi permit sa traiesc.

Si totusi, zilnic aleg ratiunea. Zilnic inclin balanta spre logica si cinism. Aleg sa fiu singura, linistindu-mi constiinta ca asa imi e mai bine. Aleg sa fiu rea, spunandu-mi ca e mai sigur.

Stiu ca maine, sau poate poimaine n-o sa mai gandesc asa si ca o sa fiu ferm convinsa ca principiile astea sunt sanatoase, dar azi, doar azi, am dreptul sa le pun la indoiala.