Changes..

Recunosc, si o masa de oameni imi este martora : sunt cea mai schimbatoare persoana din cate am cunoscut. Nu ma referi la schimbari fizice,dar frate,cand ma apuca, nimeni nu ma opreste.

Un exemplu? Acu’ 2 minute voiam sa-mi incep post-ul cu ” ce puii mei,sunt fericita!” …nu vreau sa spun exact ce s-a intamplat in 2 (!!!) minute pentru ca nici eu nu stiu.

Da,m-am angajat..simt ca am de ce sa ma trezesc dimineata..da,duminica asta ma mut.. Nici eu nu pot sa-mi dau seama ca mi s-a indeplinit visul ..poate doar cand vad cum se schimba oamenii la fata.

Ati observat ca in carti,mai ales in cele despre contese,conti si regi ,este extrem de accentuata aceea calitate a unora de a citi totul de pe fata unui om. Si stiti cum e chestia aia ” ochii i s-au intunecat pentru o fractiune de secunda,insa doar eu am sesizat” ? Ati observat ca oamenii in ziua de azi nu mai au chestia asta? Cred ca stiu si de ce…nu mai e ceva tabu sa vorbesti despre sex,bani,femei,curve,etc … pe atunci nu-si permiteau asa ceva..pe atunci o dragoste era pe cat posibil tainuita daca era imposibila..

Si cica noi am evoluat. Da,am invatat sa vorbim la foc automat 8 ore fara sa ne oprim. Nu mai avem timp sa observam mimica,fata,ochii (oglinda sufletului,remember?) …m-am intalnit cu o prietena si i-am spus ca in sfarsit ma mut si ca lucrez si AM VAZUT exact acel fulger din ochii ei desi pe buze avea un zambet larg …nebuna nu cred ca sunt..inca.

In fine,deviez (vorba cuiva 😀 ) …ma apasa ceva pe suflet..dar nu stiu ce. De fapt,cred ca stiu ce dar nu vreau sa recunosc …daca stau sa ma gandesc mai bine,sunt mai multe dar nici pe alea nu le recunosc . Am luat-o razna.

Bear hugs >:D<

The End Of The Story…

Fiecare inceput are si un sfarsit . Fiecare viata are o destinatie . Noi am plecat in viata sa ne aflam destinatia.

Am stat in spate…am stat ascunsa de multime,de rasete si de lacrimi,de caldura si de priviri. Am stat si am „trecut” peste toate momentele frumoase,peste toti anii in care ma trezeam (sau nu) dimineata chinuita de gandul ca e o noua zi de scoala. N-am vrut sa plang,n-am plans,dar am avut lacrimi in ochi cand mi-am vazut toti colegii ,in sfarsit,impreuna.

Ce mai e de zis? N-o sa uit cum ma luptam in clasa a 9-a si a 10-a pentru ei.N-o sa uit cum am lipsit toata clasa a 11-a de nici nu stiu cum am trecut anul.Nici cand ne strageam gasca mare in spatele atelierelor sa fumam,si radeam precum curcile de orice.

Nu regret! Pentru prima oara in viata mea de liceu,nu regret nimic,absolut. M-am schimbat incredibil de mult,nici mie nu-mi vine sa cred. Incepand cu faptul ca m-am schimbat foarte foarte mult fizic,la mentalitate si fel de a gandi,nu mai zic. Sunt efectiv alt om,nu ma asteptam.Auzeam in jur oameni care spuneau ca „vai,adolescenta perioada schimbarile bla bla” si eu chiar radeam. Primii doi ani am ras…apoi s-a petrecut minunea! M-am intalnit cu oameni ..noi si vechi. Cei noi erau tare bucurosi,cei vechi erau putin in dubii. Si acum tin minte ca cel mai bun prieten al meu,dupa ce nu ma mai vazuse de 1 an,m-a invitat la o plimbare. Aproape ca nu ma mai recunostea.Era foarte surprins de cat de mult m-am schimbat.

Unii spun ca in bine,altii ca nu prea. Majoritatea spun doar ca m-am schimbat.

Eu spun ca urmeaza o noua etapa in viata mea. Nu-mi vine sa cred ca am absolvit liceul. Poate ma laud degeaba si nu iau Bac-ul :))