Cateodata mi-e asa ciuda pe mine! Mi-e ciuda cand ma afund adanc in viata mea. Cand tot ce vad,gandesc,respir, traiesc se invarte fix in cercul vietii mele. Si da, e logic, noi pentru noi suntem centrul universului. INSA mi-e ciuda ca uit sa privesc in ansamblu.
De ce mi-e ciuda? Pentru ca daca n-as uitat (atat de des, as spune) sa ridic privirea din propria-mi poza atunci cu siguranta nu m-as mai poticni atat de des.
Si nu vorbesc aici de dramele copiilor din Africa sau de crimele din Iraq. Vorbesc aici de cat de mult privesc prezentul. Si ma tulbur si agit pentru lucrurile actuale. Stiu ca e bine sa privesc prezentul dar cand prezentul mai mult te roade decat sa te bucure atunci parca e mai bine sa-ti spui „Stop!” si sa te uiti putin inainte.
In momentul ala ma descarc. Atunci cand privesc in fata am o revelatie brusca. Imi dau seama ca lucrurile nu raman asa. Ele se rezolva, se dizolva sau dispar…intr-un fel sau altul.
Imi vine sa-mi lipesc un post-it in frunte pe care sa scriu „Priveste inainte!”
A venit si momentul in care pot sa spun ca sunt norocoasa.
Am primit un job. Un job decent, aproape de casa si cu salariu perfect pt nevoile mele.
Tipa de la HR mi-a spus cateva lucruri pe care nu credeam sa le aud vreodata din gura unui angajator. M-a laudat. Era fericita ca o sa lucrez cu ei. Mi-a spus ca orice companie ar fi norocoasa sa ma aiba ca angajat. Nu e minunat?
Mi se pare un lucru extraordinar. Nu l-am cerut dar l-am primit.
Acum, vreau sa trec de sesiune.
Mi se pare ca, oarecum lucrurile s-au aranjat in viata mea.
Nu am niste probleme reale de care sa ma plang. Imi merge bine. E un sentiment pe care nu l-am mai avut de foarte multa vreme. Probabil pe de o parte contribuie si faptul ca am invatat sa accept unele lucruri asa cum vin.
Pe de alta parte, m-am maturizat. Dupa ce treci printr-o reala tragedie, inveti ca probleme marunte, zilnice, nu mai sunt prapastii. Sunt doar niste denivelari pe care, vrei nu vrei o sa le sari. Chit ca te impiedici pe moment, o sa te redresezi.
But I still can’t figure out what’s so messed up about me and the male population 🙂
Eu, mama si fratele meu, avem o mare problema : consideram ca toti oamenii sunt ca noi. Si n-ar fi o problema daca am fi nesimtiti, batjocoritori, perversi, lingai, etc. Dar este o problema in momentul in care realizam ca noi cam suntem opusul lor.
De ce este o problema? Din cauza asteptarilor.
Avem asteptari de la cei din jur pt ca in mintea noastra ei sunt un cumul al calitatilor noastre. Si e foarte gresit. Din multe multe puncte de vedere.
Cred ca e momentul sa realizez ca nu multi au avut parte de o mama extraordinara ca a mea, sau de experientele mele bune/rele care m-au educat.
Ok. De asemenea, doresc sa-i multumesc Divinitatii ca m-a ajutat sa trec peste perioada crunta a adolescentei. Acea perioada cand totul era un capat de lume, cand ceea ce spuneau ceilalti conta, etc. Stiti voi, cand persoana ta era singura din lume care conta.
Ii multumesc de abia astazi (desi am trecut de vreo 3 ani de acea perioada nefasta), pentru ca de abia azi mi-am dat seama ca sunt unii care CHIAR mai lupta.
Sfat : Cand cineva spune ca toate trec, credeti-i pe cuvant!
Am venit sa povestesc ultimele detalii (picante? nu nu) din viata mea.
Paaaaaai incep cu noul meu loc de munca. Desi prima zi a fost un mic cosmar,mi-am revenit in urmatoarele 2. Oamenii sunt foaaarte ok,colectiv de oameni tineri,cel mai „batran” fiind si directorul care are max 40 de ani.
Impart imensul birou cu inca 4 tipi care la randul lor sunt surprinzator de … copii.
DF este cel mai nou si cel mai serios,in ultima vreme am observat ca s-a dat si el pe brazda ,mai scapa o gluma ceva.
AD este bad boy-ul biroului…genul ala de cuceritor care o arde timid. Cu el am vorbit cel mai mult pentru ca e singurul care fumeaza si mergem impreuna in pauze si apucam sa mai vorbim.
FD …arogant,frumos,destept,nevasta insarcinata :)) ah,am uitat ca e extrem de enervant,e prea sigur pe el dar in acelasi timp ma ajuta foarte mult si are rabdare cu mine sa ma invete anumite chestii.
si mai este ID ..care este porcos si dezghetat si imi zice „sarumana” desi l-am rugat sa nu-mi mai spuna asa! Imi place la nebunie modul lui de a injura. E o caterinca de om ..el se cearta cu toate lumea razand.
Desigur sunt mult mai multi oameni dar pe astia ii stiu cel mai bine avand in vedere ca stau atatea ore pe zi cu ei acolo.
Imi place ce fac..nu ma trezesc exasperata ca IAR ma duc la munca plus ca in sfarsit lucrez intr-un mediu la care am visat.
In alta ordine de idei,maine am primul examen. Good part: n-am invatat dar exista o a 2-a sansa ..the bad part : nu stiu ce sa fac pentru ca nu stiu daca o sa am bani sa platesc a 2-a rata si nici nu vreau sa le cer bani alor mei..
Am avut in sfarsit o discutie mai serioasa cu fratele meu azi. Pentru prima oara ever s-a gandit sa insiste sa vina sa ma vada (eu l-am rugat,apoi m-am razgandit si i-am zis sa nu mai vina) asa ca am avut ocazia sa-i explic anumite lucruri pe care le gandise gresit in privinta mea. Eu mi-am rezolvat cateva dileme si am spus ce aveam pe suflet iar el a plecat cu o impresie total diferita decat cea pe care o avea inainte sa vina ( acum fiind una mult mai buna).
Nu stiu daca o sa fie bine,incerc sa le iau pe rand dar nu prea merge strategia asta. Teoria este foarte simpla dar cand vorbesti concret parca esti in bezna. Deja ma plictisesc/enerveaza oamenii care imi spun ca o sa fie bine si ca toate se rezolva si toate problemele au o rezolvare. FRATE,nu e adevarat. Cateodata,sunt situatii cand esti in cacat pana la gat si nu mai poti sa iesi si nici nu e o mana pe langa tine sa te traga.
Anyway, maine ma duc macar sa vad in ce consta examenul ala ca n-am idee ce trebuie sa scriu . Istoria culturii romane moderne ..
Clar! Iar am inceput cautarile pentru un job. Azi am fost la un interviu si zilele astea astept iar un telefon. Sper din suflet sa fie bine ca am 1000 de griji si am impresia ca nu se mai termina problemele. Ma gandesc la toate si am impresia ca sunt fara capat…mi-e teama sa nu o dau in bara.
In week-end am fost pe acasa. Sambata am avut o maaare cadere nervoasa,duminica parca a fost mai bine.
Nu stiu de ce dar fiecare zi mi se pare o provocare,incerc sa o iau ca atare fara sa ma gandesc prea mult. Fratimiu a luat-o maxim razna,maxim am spus!
Singurul lucru care ma mentine pe linia de plutire este faptul ca am „o mana de oameni” care imi sta alaturi,oameni care sunt neconditionat alaturi de mine. Va multumesc mult si poate deseori va gresesc dar stiti ca va iubesc foarte mult.
En conclusion ( prietenii stiu :)) ) incep sa-mi dau seama ca sufletul valoreaza de mii de ori mai mult decat orice cont gras din banca si ca traim cu impresia ca persoanele iubite sunt nemuritoare…nimeni nu traieste vesnic,de aceea ar trebui sa profitam acum de ele si sa le oferim toata dragostea si intelegerea.
In ultima saptamana in capul meu s-au invartit cuvinte de genu : apartament,job,cv,scrisoare de intentie,chestionare,zona centrala,metrou,regie,bere,timp liber (sau mai bine zis „lipsa”) etc.
Plus multa multa nehotarare. Decizii …cred ca in ultimele zile mi-am dezvoltat capacitatea de a privi in ansamblu o situatie. Am invartit pe toate partile probleme si mi-am pus 10000 de intrebari.
La unele am rezolvare la altele nu.
Panica este ca vreau sa ma mut (Robert,daca citesti ce scriu si suflii o vorba te prind si te bat :)) ). Va dati seama ce am facut eu in ultimele zile,nu? Am vazut ‘einshpe mii de apartamente si la fel de multi oameni dubiosi.
Era un fraier de agent imobiliar,credea prostu’ ca ma fraiereste. Voia sa ia comision de la mine. Avand in vedere ca nu eu l-am angajat pe papagal ,m-am luat de el. Ce credea,ca sunt mai mica par inocenta si gata? Pfff…cand l-am luat intr-o serie …. :))
Noroc ca a venit Andreea ieri pe la mine,altfel nici nu mai tineam minte de cand n-am mai ras pe bune. Ma simt batrana. Ma iau de oamenii din jur ca sunt copii,ca nu sunt responsabili si seriosi. Nu mai zambesc la lucrurile mici. I don’t know what the fuck is wrong with me!
DAR..exista un mare „DAR” … Dar stiu ca o sa fie bine. La modul ca pana si fratele meu e super amabil si cald cu mine. Si stiu ca o sa reusesc,nu degeaba ma zbat. Or sa vina cat de curand zilele alea,stiu asta!
N-am mai ajuns azi la facultate..am iesit de la serviciu pe la 2 si m-am dus sa ma vad cu aia mica…
Ma simt … fara putere. In loc sa lupt pentru ceea ce-mi doresc,ma afund intr-o singura chestie care ma darama. Am aproape tot ce mi-am dorit sa am pana in luna octombrie : serviciu,sa stau in bucuresti,sa am un rost. Am astea dar bineinteles ca am reusit sa gasesc un motiv din cauza caruia nu pot sa ma bucur de toate celelalte.
Ma obsedeaza …
O melodie … again and again and again …
Games, changes and fears
When will they go from here
When will they stop
I belive that fate has brought us here
And we should be together babe
But we’re not
I play it off, but I’m dreaming of you
And I’ll try to keep my cool, but I’m feenin’
I try to say goodbye and I choke
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
I may appear to be free
But I’m just a prisoner of your love
And I may seem all right and smile when you leave
But my smiles are just a front
Just a front, hey
I play it off, but I’m dreaming of you
And I’ll try to keep my cool, but I’m feenin’
I try to say goodbye and I choke
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke
I try to walk away and I stumble
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not here
Here is my confession
May I be your possession
Boy, I need your touch
Your love, kisses and such
With all my might I try
But this I can’t deny
Deny
I play it off, but I’m dreaming of you
(but I’m dreaming of you babe)
And I’ll keep my cool, but I’m feenin’
I try to say goodbye and I choke (yeah)
Try to walk away and I stumble
Though I try to hide, it’s clear
My world crumbles when you are not near
(when you are not near aahh)
Goodbye and I choke (yeah, yeah, yeah)
I try to walk away and I stumble (hey, hey, hey)
Though I try to hide it, it’s clear (say it Lord)
My world crumbles when you are not here
Goodbye and I choke (I’m choking)
I try to walk away and I stumbe
Though I try to hide it, it’s clear
My world crumbles when you are not near
Azi-noapte ma gandeam la sfaturi. De ce tocmai la sfaturi? Well,fiecare dintre noi cred ca are un prieten mai fucked up sau cu mai multe probleme existentiale. Sau poate un simplu prieten care are nevoie de ajutor.
De ce in loc sa ma gandesc la problemele lui ma gandeam la sfaturi? Pentru ca am ajuns la concluzia ca sfaturile nu sunt bune la nimic. De multe ori in viata am fost sfatuita,invatata de bine si totusi de foarte putine ori m-au ajutat. Exista acea clipa cand esti (in sfarsit) constient de tine si de problemele tale si ai un soc in fata realitatii. De abia in acele momente esti dispus sa faci o schimbare,de abia atunci cineva poate ajunge la inima ta si te poate indrepta pe calea cea „buna”. Dar acele momente sunt foarte rare.
Cumva am obosit in incercarea mea de a-i face pe altii sa inteleaga diferenta intre bine si rau,intre problemele cu adevarat importante si cele de zi cu zi.
Nu mai am putere sa tastez,sa vorbesc,sa scriu…nu mai am rabdare cand vad ca spun chestii pe care alti oameni poate nu au ocazia sa le auda si tot nu se leaga nimic.
Si ma mai gandeam la ceva … De ce naiba,fata fiind,daca vorbesti cu un tip foarte multe lucruri,lucruri interesante si deosebite, la un moment dat trebuie sa faca o „propunere”? Se simte obligat sau cum? Eu chiar cred in prietenia dintre un baiat si o fata..se pare ca unii baieti insa nu cred . Damn!
Pentru mine s-a cam incheiat bac-ul azi. Am avut proba la istorie,aici imi era cel mai frica. 5 iau sigur..cred :))
In rest,maine engleza,joi sport si duminica rezultatele.
Sunt trista..speram sa fiu vesela dupa ce termin cu istoria,dar m-a cuprins o stare ciudata .De parca toate problemele lumii sunt in spatele meu..in fine,i’ll be ok.
Randuri cu ganduri 