prezent

Merit!

Posted on de eyesblue

I deserve great because I can do great!

Asta o sa incerc sa nu uit. Sa nu scap din vedere faptul ca am atat de multe de oferit incat nu pot sa fiu o solutie de rezerva. Pentru nimeni.

O sa incerc sa nu uit ca eu mereu lupt cu mine pentru o versiune mai buna, pentru o lume mai buna, pentru o persoana mai buna.

Si daca eu fac asta, daca eu nu-mi pierd curajul, speranta si increderea, atunci am nevoie de cineva care sa fie la fel.

O persoana care sa creada in „maret”. Care sa creada in mine. Sa creada din suflet, fara sa ezite. Care o sa se uite la mine si o sa uite de toate cicatricile pe care le poarta.

Nu, n-o sa fiu planul B al nimanui.
„I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend”

Promit!

Been stuck in the middle of a
Vendetta between
Me and myself
I sure could use a witness
But I just ain’t found one yet

I sent a message in a bottle
Took another swallow
I heard it didn’t get there
I heard that it had missed ya
Well, this is what it said

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Yeah, yeah

Cheap women, and cheap wine,
Cheap money, cheap time
These things do not exist
But what makes that temptation
Just so hard to resist?

That stolen Picasso,
The mess above your head
I wish that you could hear me
This is what I said

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Ansamblu.

Posted on de eyesblue

Cateodata mi-e asa ciuda pe mine! Mi-e ciuda cand ma afund adanc in viata mea. Cand tot ce vad,gandesc,respir, traiesc se invarte fix in cercul vietii mele. Si da, e logic, noi pentru noi suntem centrul universului. INSA mi-e ciuda ca uit sa privesc in ansamblu.

De ce mi-e ciuda? Pentru ca daca n-as uitat (atat de des, as spune) sa ridic privirea din propria-mi poza atunci cu siguranta nu m-as mai poticni atat de des.

Si nu vorbesc aici de dramele copiilor din Africa sau de crimele din Iraq. Vorbesc aici de cat de mult privesc prezentul. Si ma tulbur si agit pentru lucrurile actuale. Stiu ca e bine sa privesc prezentul dar cand prezentul mai mult te roade decat sa te bucure atunci parca e mai bine sa-ti spui „Stop!” si sa te uiti putin inainte.

In momentul ala ma descarc. Atunci cand privesc in fata am o revelatie brusca. Imi dau seama ca lucrurile nu raman asa. Ele se rezolva, se dizolva sau dispar…intr-un fel sau altul.

Imi vine sa-mi lipesc un post-it in frunte pe care sa scriu „Priveste inainte!”

Pot?:)

Am vrut. Acum nu.

Posted on de eyesblue

Se pare ca la 7 dimineata, cand iesi din tura de noapte si stai in statia de autobuz si ingheti bocna, devii un mic cugetator.

M-au framantat multe in ultima perioada. Este inevitabil ca trecutul sa nu te ajunga din urma sau viitorul sa nu-ti bata la usa. Inevitabil..

Am vrut sa scriu despre sentimente, despre identitatea in relatii. AM vrut sa scriu despre mine ca apoi sa ma citesc. Dar nu am energie.

Nu mai asa putere sa ma psihanalizez in scris. Nu mai am energie sa scriu. Parca am energie strict pentru realitate. Pentru oamenii adevarati. Pentru lucrurile palpabile.

Si as vrea sa ma descarc. As vrea sa dau tot ce am. As vrea s-o iau de la capat..din nou si din nou si din nou.
Cat de mult mi-ar placea sa avem toti capacitatea de a o lua de la capat fara frica. Fara durere. Cu toata pasiunea si dorinta. Cu incredere. Fara aripi frante.

Se pare ca nu se poate. Se pare ca ramanem marcati. Si daca totusi UNII dintre noi reusesc, celalalt nu reuseste. Si te da in spate, te face sa crezi ca nu e ok ca tine, tu esti prea avantat. Hai sa jucam la sigur. Hai sa jucam.

N-am logica, stiu. O sa tac si o sa ascult :

When worlds collide, and days are dark
You may have my number, you can take my name
But you’ll never have my heart

Let the sky fall .

Unde e?

Posted on de eyesblue

Stau si ma intreb unde naiba mi-a disparut optimismul?

L-am cautat peste tot : l-am cautat in trecut, in prezent si in viitor. L-am cautat in mine si apoi fiindca nu am gasit nimic l-am cautat in altii.

Si cand l-am gasit, s-a asezat pe marginea sufletului meu, a aprins o lumanare, a facut putina lumina si putina caldura…si eu am inceput din nou sa simt, si eram bine. Dar cand deja credeam ca o sa se instaleze, a plecat.

Si-a luat si lumina si caldura si m-a lasat din nou singura, in intuneric si in frig. Si acum ma uit ca proasta in jur si caut, poate poate o sa vina din nou.

In orice caz, trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta atunci cand sunt la pamant … si ajutorul vine de unde nici nu ma astept…

Multumesc …

Starting over yet again..

Posted on de eyesblue

Tin minte ca asta era titlul unei carti din categoria Self-help..din Sex And The City. Nu stiu de ce mi-a venit asta in minte dar parca asta fac de ceva timp incoace.

Cu ce sa incep?

Poate m-am maturizat..prea mult. Poate nu traiesc pentru varsta mea sau poate toate astea sunt doar idei preconcepute. Poate asa este normal sa fiu la 20 de ani.

Anul asta (ca si ultimii 2-3 ani) nu simt sarbatorile. Acum mai acut decat in alte dati. Nu mai sunt acasa,n-am mai facut bradul cu fratele meu si mirosul de cozonac nu exista.

Anul asta am realizat cat de cretini suntem cateodata. Cat de mult tinem la viitor si lasam prezentul sa devina o amintire. Una neplacuta atunci cand te izbeste realitatea.

O persoana esentiala pentru universul meu este ..pe moarte. Mie imi vin in minte doar cuvintele grele care s-au spun,usile inchise si minciunile scuipate printre dinti. Daca ma gandesc la amintirile dragi si clipele frumoase imi vine sa urlu de durere.

M-am transformat intr-o persoana rea. Tin ranchiuna si intorc spatele oricui. Eu nu eram asa,iertam la minut.

De abia acum ne dam seama(eu,mama si fratele meu) ce inseamna sa pierzi. De abia acum avem rabdarea si dragostea pe care trebuia s-o avem de la inceput. Acum regretam si este prea tarziu..pentru el si pentru noi.

Am rupt legatura cu enorm de multe persoane. De fapt,cu toate persoanele exceptand sfera familiei mele. Bineinteles,Andreea face parte din familie. Nu ma simt izolata asa cum ar trebui,ma simt..comfortabil . Chestia asta ma sperie mai rau.

Acum am un singur loc de munca iar in partea cealalta unde am lucrat cred ca am cumulat la experienta …ohohooo!

Nici nu stiu ce naiba sa mai zic..iar inceput sa ma pierd in ganduri fara sa le scot la suprafata. Rahat,m-am transformat in fratimiu.

Noapte buna!