Asa Da!

Uitasem cat de bine e sa lucrezi si sa dai la o parte (macar pentru o perioada) alte probleme.

E foarte ok jobul, desi m-am speriat teribil vineri cand am fost sa semnez actele. Am crezut ca e o bucatica de germania nazista pe pamantul Romaniei. Dar m-am inselat si ma bucur.

Colegii sunt ok, munca in sine e ok, imi place. Si tot ce-mi doresc in momentul asta este sa nu fiu singura. Sa nu raman eu cu mine si gandurile mele imprastiate.

Mi-e frica sa am iar o pauza, mi-e frica sa nu incep iar sa ma gandesc aiurea. Si desi stiu argumentele rationale, stim bine ca uneori oricat de rationali suntem, ne pierdem capul ..

numaram impreuna :)

1. Sfat : daca spui ca o sa-mi fii alaturi si nici macar nu suni,abtine-te. In ochii mei ai decazut foarte mult.

2. De acum incolo imi rezerv dreptul de a face fix ce vreau si de a spune ce gandesc.

3. Sfat pentru mine : Diana,inceteaza sa mai crezi in oameni. Nimeni nu este ceea ce pare la prima vedere!

4. „Ce moarte lunga avem” …

5. O carte foarte buna in care sub pasiune,opulenta si vremuri de mult trecute gasim analiza  imposibilitatii unui om de a se adapta unor alte vremuri + cum poate o decizie de moment sa te distruga.  Colette – Cheri si Sfarsitul lui Cheri

6. Iar cat despre mine nu am nimic interesant sau nou de spus. Munca si somn,cateodata invatat. Nu stiu cum sa impac un job full time cu facultatea asta. Sunt atat de multe lucruri de asimilat si eu am impresia ca nu am timp. Dupa un calcul mi-am dat seama ca 12 ore eu sunt plecata de acasa (munca + naveta).

7. Ai avut dreptate, eu inca sunt in faza de negare…nu vreau si nu pot sa cred ca nu mai e. Nu accept asa ceva. Il astept zi de zi sa vina acasa sau sper sa-l gasesc acasa. Dar zi de zi imi dau seama ca nu mai e.. Poate maine …