iubire

Am vrut. Acum nu.

Posted on de eyesblue

Se pare ca la 7 dimineata, cand iesi din tura de noapte si stai in statia de autobuz si ingheti bocna, devii un mic cugetator.

M-au framantat multe in ultima perioada. Este inevitabil ca trecutul sa nu te ajunga din urma sau viitorul sa nu-ti bata la usa. Inevitabil..

Am vrut sa scriu despre sentimente, despre identitatea in relatii. AM vrut sa scriu despre mine ca apoi sa ma citesc. Dar nu am energie.

Nu mai asa putere sa ma psihanalizez in scris. Nu mai am energie sa scriu. Parca am energie strict pentru realitate. Pentru oamenii adevarati. Pentru lucrurile palpabile.

Si as vrea sa ma descarc. As vrea sa dau tot ce am. As vrea s-o iau de la capat..din nou si din nou si din nou.
Cat de mult mi-ar placea sa avem toti capacitatea de a o lua de la capat fara frica. Fara durere. Cu toata pasiunea si dorinta. Cu incredere. Fara aripi frante.

Se pare ca nu se poate. Se pare ca ramanem marcati. Si daca totusi UNII dintre noi reusesc, celalalt nu reuseste. Si te da in spate, te face sa crezi ca nu e ok ca tine, tu esti prea avantat. Hai sa jucam la sigur. Hai sa jucam.

N-am logica, stiu. O sa tac si o sa ascult :

When worlds collide, and days are dark
You may have my number, you can take my name
But you’ll never have my heart

Let the sky fall .

Posted on de eyesblue

Poate ca as ierta daca cineva m-ar insela trupeste, insa daca m-ar insela sufleteste n-as putea sa iert niciodata.

Am vazut un film ciudatel, de fapt sunt 2 filme care m-au adus la teoria asta : „Like Crazy” si „Last night”.
Last night mie mi s-a parut un film foarte bun. Un film care nu-ti pune pe tava realitatea ci ti-o inspira tocmai prin momentele de tacere sau acei „timpi morti” cum zic unele persoane.
Practic, el arata ca exista doua tipuri de inselat : trupeste – ti-o trag si apoi nu ma intereseaza ce faci, si sufleteste – personal mi se pare cel mai dureros. Sunt indragostita de altul sau jinduiesc dupa altul dar ma intorc la tine pentru ca suntem casatoriti, sau suntem impreuna de ‘jdemii de ani. Mi se pare o porcarie.

Daca anii aia petrecuti impreuna conteaza atunci da-i ocazia sa fie fericit/a fara tine. Mi se pare dovada suprema de egoism sa tii pe cineva langa tine doar din frica de singuratate sau alte motive care tin strict de tine.

In fine.Sunt prea multe de zis si poate nu sunt persoana potrivita care sa-si dea cu parerea avand in vedere ca n-am trecut prin nimic de genul asta.

In alta ordine de idei, am o melodie draguta pregatita. Enjoy :

Backfiring guns

Posted on de eyesblue

Am devenit atat de buna la blocat emotii si mi-am dezvoltat un instinct de auto-conservare atat de puternic, incat atunci cand am stabilit sa ne despartim nu mi-am permis sa simt. N-am vrut sa cred ca doare sau ca e greu. Si am mers mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat. La propriu, nu m-am mai gandit la tine.

Iar acum te-ai intors. Nu de tot, nu. A fost un fel de „pastila” sa vezi daca tine. Si a tinut.

Si m-am trezit cu o groaza de sentimente contradictorii. Mi-am dat seama de greseala facuta atunci. Da, totul trebuie simtit la momentul potrivit.

Se pare ca nu sunt asa desteapta (sau inteleapta) precum credeam.

Chiar mi-e dor de tine, pacat ca nu pot sa ti-o spun. Ar insemna sa trec peste orgoliul meu mai mare decat Casa Poporului.

Posted on de eyesblue

Unde lucrez acum, sunt mai mult singura. Doar cu cei de la birourile de la parter mai stau la o cafea, dar in general stau la mine si-mi fac treaba. Asta inseamna ca sunt destul de mult timp doar eu cu gandurile mele. As spune ca e un lucru bun dar …

Dar in ultima vreme tot se bat in capul meu cateva probleme existentiale.

1. Oare mai pot sa fiu genul care crede in dragostea adevarata? Am I a believer or not? Stiu si argumentele pro si cele contra. Dar este greu sa iei partea unei „tabere” cand o buna parte din viata ai facut misto de relatii, o alta parte din viata ti-ai petrecut-o fiind intr-o continua relatie cu altcineva si apoi ultima parte fiind singur cuc.
De ce ma gandesc la asta? Ei bine, este destul de evident. Am cunoscut pe cineva. Nu este alesul, asta-i clar, dar este o persoana ok. Si cred ca m-am lecuit de instabilitatea aia emotionala de care mi-era atat de frica. Insa acum am o alta problema. Am timp/chef de o relatie pe bune? Vreau sa incerc?

2. Oare mai pot sa cred in binele din oameni? Inainte credeam. Vedeam ca exista o parte buna in oricine. Acum insa … Nu stiu. Credeam in nevinovat pana la proba contrarie. Dar nu cer cam mult de la mine sa stau sa astept proba aia? Sau cum spun americanii : for the other shoe to drop?
Mai exista sinceritate? Sinceritatea aia de copil, cand spui fix ce ai pe suflet fara sa intorci cuvintele si sa le ambalezi. Eu, de fiecare data cand am spus fix ce simteam, n-a iesit bine. Poate pentru ca acum se apreciaza mai mult hartia colorata decat cadoul in sine.

Oameni

Posted on de eyesblue

Cateodata mi se face asa dor de cativa oameni. Oameni cu care am ras si am povestit, oameni care m-au tinut de mana cand am suferit. Si ma uit pe poze si-mi doresc sa ma intorc in trecut.

Iubesc capacitatea asta a noastra : sa uitam majoritatea lucrurilor neplacute si sa ne amintim doar lucrurile frumoase. Nu e minunat? Nu aveti senzatia ca locurile si oamenii din trecut sunt mai frumoase/frumosi?

Nu m-am agitat prea tare insa mi-a spus un amic de o mica „afacere” sa mai iau si eu banuti. Ma bucur ca sunt oameni care se gandesc la mine.

(dialog cu sinele interior) : Vezi, Diana, lucrurile se rezolva intr-un fel sau altul. Trebuie doar rabdare..multa rabdare si optimism.

Hugs!

Timp.

Posted on de eyesblue

Timp. Dorinte. Zambete. Optimism.

Lucrez. Lucrez mult de tot. 13 ore/zi , 6/7 zile. Doamne, ce bine e. Impart zambete si ma simt senzational de bine. Nu e permanent. Pana pe 23 decembrie. Dar ma simt vie. Nu am timp sa ma gandesc la problemele mele. Nu vreau sa ma plang.

Am timp sa ma gandesc la mine, la ceea ce sunt cu adevarat. Si nu sunt trista, sunt atat de vesela.

Mi-am dorit sa lucrez si am primit mult mai mult de atat. Am primit speranta si cativa oameni senzationali.

„your spell has been cast” . Amazing song.

http://www.youtube.com/watch?v=N0xFDj_WpOc

My heart skipped a beat when you smiled.

Posted on de eyesblue

In ultimul timp am fost „ciudata” oarecum. Mi-am dat seama (as spune eu din nou) ca m-am schimbat. Nu stiu daca e bine sau rau dar o sa enumar cateva din chestiile pe care le-am realizat (si pe care le mai tin minte,bineinteles) :

1. Sunt fara energie. Adica? Adica ma uitam in trecut si ma gandeam cum de ma simteam asa bine cu unele persoane sau de ce unele persoane imi cautau compania si acum am ajuns sa fiu foarte ..rezervata?! Si mi-am dat seama ca nu mai am aceeasi energie. Nu mai glumesc la fel,nu mai rad la fel de mult,nu mai sunt pusa pe „fapte mari”. Chiar astazi ma intreba un prieten ce se intampla cu mine ca (citez) „inainte eram vesela si exuberanta (nu chiar, as spune eu) si acum sunt asa..trista”.

Poate ca s-au intamplat prea multe. Poate ca inca ma simt goala inauntru si inca nu trece o zi fara sa ma gandesc la tata. Poate ca m-am maturizat si am ajuns (dupa arhi-cunoscutul cliseu) sa pierd „copilul” din mine.

2. Sunt comoda. Vineri trebuia sa ies cu ai mei colegi de birou in club. Vorbisem cu Oana,insistase foarte mult sa ma duc (stia ca nu am mai iesit de o groaza de timp) si totul era aranjat. Doar ca undeva ,along the way,m-am razgandit. O mie de motive mi-au venit in minte printre care : nu aveam haine de schimb (desi gaseam la Oana),nu aveam periuta, nu stiam unde mergem,etc. Adica niste motive de cacat! Si recunosc,recunosc ca desi ma plang ca nu ma distrez pentru varsta mea,nici eu nu trag de mine.

Si aici din nou am 1000 de intrebari : de ce sunt asa? de ce nu-mi revin? de ce n-am energia necesara? de ce nu-mi doresc?

3. Nu mai simt cum simteam in trecut. Nu mai am obsesii. Radeam (amar) intr-o zi cand ma gandeam ca traiesc 5 zile gandindu-ma la 2 (week-end).  Adica,nu am de ce sa ma plang,la birou e suuuper. Oamenii sunt extraordinari si ma iubesc si ii iubesc si chiar ne intelegem super..dar nu mai sunt eu..eu!

Poate ca e buna zicala aia „cu cat gandesti mai mult,cu atat iubesti mai putin”.

4. In alta ordine de idei,in aceasta splendida seara s-au intamplat 3 lucruri mirifice :

a. am conduuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuus! Multumesc Celui de Sus pentru acest cadou super. Mai ales ca a fost si un BMW. Aveam dreptate,e cea mai tare masina. Trebuie sa-mi iau carnetul cat mai repede!

b. i got my friend back! Un om sub mirajul banilor face multe chestii necugetate,dar in general daca are ceva in cap ajunge la concluzia ca a gresit. In seara asta am fost acolo cand si-a dat seama un prieten de cat de fraier a fost pentru ca s-a lasat folosit de altii cu buna-stiinta. Dupa 1 an jumate,a redevenit omul pe care il stiam…si ma bucur foarte mult!

c. cateodata ne uitam la unii oameni pe care nu-i cunoastem ca la niste semi-zei si ii urcam undeva sus. Dar apoi realitatea ne f*te una peste ochi si vedem ca de fapt timpul schimba omul si cateodata in foarte rau. Ma bucur ca nu sunt dezamagita,pentru ca m-am detasat la timp.

That’s about it for tonight.

I still miss you deeply…

Ciresarii

Posted on de eyesblue

De ce tocmai Ciresarii? Pentru ca este cartea copilariei mele,pentru ca au fost primele volume citite cu atat de multa pasiune incat dupa ce le-am terminat le-am luat iar la citit…pentru ca tata mi-a dat primul volum.

Zilele astea mi se facuse dor ,asa ca intr-o pauza la serviciu m-am hotarat sa caut pe net sa vad daca le gasesc uploadate. Si le-am gasit…acum m-am apucat sa le „rasfoiesc” din nou.

Probabil simt nevoia sa fiu iar in vremurile alea..vremurile in care grijile mele se limitau la cat timp liber am pentru iesit pe afara si cum sa-l enervez mai rau pe fratimiu. Acum totul e diferit,traiesc altfel si sunt prea…mare.

Timpul trece si nu-l putem opri. Oamenii sufera si nu-i putem ajuta. Durerea nu se masoara ..probabil pentru ca uneori este atat de intensa incat ar omori un om.

Astazi mi-am petrecut ziua acasa la parintii mei. Am primit un telefon de la cineva care acum cateva saptamani m-a facut sa plec val-vartej din Buftea ca sa prind maxi sa ne intalnim. Azi mi-a fost indiferent..mi-am dat seama ca momentele cu persoanele care te iubesc cu adevarat sunt numarate. Si daca exista cineva care nu iarta acela este timpul.

Oare ce se petrece in inima unui om care stie ca zilele lui sunt pe sfarsite? Oare are regrete sau ar face ceva diferit? Oare rememoreaza amintirile si zambeste sau plange? Ceea ce am citit azi in ochii lui a durut…sufera ,sufera cum nimeni nu merita si pe langa el sufera multi altii care poate ar trebui sa intoarca spatele sa plece. Dar nu o fac..pentru ca avem suflet si avem mila,iubire si stim ca timpul chiar nu sta in loc.

Ai dreptate, am fost egoista cand am pus problemele mele de rahat mai presus de ceea ce conteaza cu adevarat …si in momentul asta EL conteaza cel mai mult pentru ca daca il abandonez acum,nimeni n-o sa ma ierte,nici macar eu n-o sa ma iert.

Poate n-are sens ce scriu dar mi-am amintit ca nu traiesc pentru nimeni si nu scriu pentru nimeni decat pentru mine si sufletul meu…iar acum e mai greu ca oricand.

Multumesc pentru seara asta Bro’,mi-ai amintit ca si tu ai fost la fel ca mine si ai suferit la fel ca mine..poate nu o sa citesti niciodata ce scriu acum but you mean the world to me and no one could ever change that. Thanks for making me stronger.

I’m back in the game!

Posted on de eyesblue

Clar! Iar am inceput cautarile pentru un job. Azi am fost la un interviu si zilele astea astept iar un telefon. Sper din suflet sa fie bine ca am 1000 de griji si am impresia ca nu se mai termina problemele. Ma gandesc la toate si am impresia ca sunt fara capat…mi-e teama sa nu o dau in bara.

In week-end am fost pe acasa. Sambata am avut o maaare cadere nervoasa,duminica parca a fost mai bine.

Nu stiu de ce dar fiecare zi mi se pare o provocare,incerc sa o iau ca atare fara sa ma gandesc prea mult. Fratimiu a luat-o maxim razna,maxim am spus!

Singurul lucru care ma mentine pe linia de plutire este faptul ca am „o mana de oameni” care imi sta alaturi,oameni care sunt neconditionat alaturi de mine. Va multumesc mult si poate deseori va gresesc dar stiti ca va iubesc foarte mult.

En conclusion ( prietenii stiu :)) ) incep sa-mi dau seama ca sufletul valoreaza de mii de ori mai mult decat orice cont gras din banca si ca traim cu impresia ca persoanele iubite sunt nemuritoare…nimeni nu traieste vesnic,de aceea ar trebui sa profitam acum de ele si sa le oferim toata dragostea si intelegerea.

Hugs & kisses!   ( Iancului rullz!)

..

Posted on de eyesblue

De fiecare data cand dau de greu,de fiecare data cand imi simt sufletul impovarat,de fiecare data cand gandurile mele ratacesc fara incetare si fara sa asculte de mine,de fiecare  data ma intorc in trecut …

Imi amintesc ca am fost anul trecut la mare …imi amintesc cum plangeam si dansam ca nebuna pe Vama Veche 18 ani ..imi amintesc cum plangeam linistit pe Vama Veche-Vama Veche in timp ce soarele rasarea. Imi amintesc ca am ras isteric cu Andreea din orice. Imi amintesc broscuta cu ochi mari verzi pe care am dat o avere …acum broscuta calatoreste cu mine si se uita la mine (stiu,sunt nebuna) cu dragoste.

Imi amintesc de acum cativa ani cand m-a luat fratele meu in parc la Bazilescu . Si m-am dat rotunda in fata lui cu schemele pe care stiam sa le fac cu rolele. Apoi am mers in Carrefour si ne-am uitat la haine si am ras impreuna de hidoseniile alea de camasi.

Imi mai amintesc de momentele cand stateam pe geamul camerei mele si ma uitam ore in sir la luna si la stele …fumam si ma gandeam.

Imi amintesc si de clipele cand adormeam plangand din cauza „lui” …

Mai tin minte si cand am fost la munte ,tot cu fratele meu si ne-am luat la intrecere pe munte…cand am ajuns sus m-a laudat si mi-a spus ca sunt puternica…

Tin minte ca l-am speriat intr-o noapte cand a ajuns tarziu acasa…m-am ascuns dupa usa si am sarit de acolo..ii venea sa ma stranga de gat.

Imi amintesc cand am fost la mare cu el … eram asa mandra si fericita.

Imi amintesc cand incercam sa fac experimente in bucatarie. Odata am facut fursecuri si cand a ajuns fratele meu acasa le-a mancat pe toate…eu nici nu voiam,era de ajuns sa-l vad pe el fericit.

Imi amintesc cand ma umilea toata lumea si plangeam seara de seara…

Imi amintesc cand am cazut cu rolele si m-am lovit atat de rau incat nu mi-am indoit genunchiul timp de 2 saptamani.

Imi amintesc ca la BAC n-am plans ca am luat 9 la proba orala ,am plans ca l-am dezamagit pe fratimiu .

Imi amintesc ca mi-as da viata pentru el…

Ha! Si imi aduc aminte de revelionul ala de cacat. Acum imi vine sa rad :))

Imi dau seama cati oameni m-au iubit si ca de aproape toti am fugit.

Nu sunt facuta pentru iubire vesnica si nici pentru relatii eterne. Sunt prea rea si egoista..sunt prea „alunecoasa” si fac prea repede obsesii. Iubesc ceea ce nu pot avea si tanjesc dupa lucrurile greu de obtinut. Obsesiile mele sunt lucrurile care imi amintesc ca inca pot sa simt … efemeritatea probabil ma sperie mai mult decat orice. As minti daca as spune ca mi-e frica sa iubesc sau sa ma las iubita. As minti cu nerusinare! Cand iubesc,iubesc. Niciodata n-am mintit cand am spus cuvintele alea dar sunt prea schimbatoare ca sa pot jura ca o sa te iubesc toata viata. Poate o sa te iubesc 1 zi ,o saptamana ,o luna,1 an..o viata e prea mult. O viata e tot ce am si nu pot s-o acord nimanui.

Desi acum am sufletul greu,desi acum ma lupt ca sa razbesc,desi acum sunt trista … stiu ca o sa fie zile frumoase. Pentru toti or sa vina…in sufletul tuturor o sa patrunda fericirea . Trebuie sa tinem capul sus si sa pasim inainte chiar daca lumea se prabuseste in jurul nostru.

Noapte buna …