Se spune ca nu este bine sa ai asteptari ca sa nu fii dezamagit. Ati reusit vreodata sa investiti toata pasiunea,puterea,dorinta in ceva fara sa aveti asteptari? Eu n-am reusit.

Oamenii spun multe, ei ne invata ce sa facem si ce sa nu facem. Ma uit cu stupoare pe diverse forumuri si raman blocata cand vad persoane care intreaba ce sa faca in continuare? Fie ca e vorba de o relatie, familie, cariera,etc. Oare chiar nu putem sa ne descurcam singuri sau asa am fost educati de societate? Sa avem impresia ca nu la noi este raspunsul,ci la altii.

Va spuneam ca pana acum ceva timp reusisem sa-mi impun sa nu simt. Si chestia asta are ups and downs dar per total mi-a fost bine. Acum insa, am depasit putin cam mult linia aia fina unde trebuia sa spun „stop” si mi-am depasit limitele.

De ce spuneam la inceput de asteptari? Pentru ca eu nu pot sa ma implic in ceva fara sa am asteptari. La un moment dat,el mi-a spus ca gandesc prea mult si ca ar trebui sa fiu mai „go with the flow”. I-am explicat, „prietene,daca o sa fiu go with the flow, atunci n-o sa simt nimic, o sa avem o relatie teoretica si probabil in cateva zile n-o sa mai existi in viata mea.”

Nu sunt facuta asa. Daca exista ceva ce stiu clar despre mine este ca nu-mi plac zonele gri. Eu am nevoie sa stiu cap-coada ce se intampla,incotro mergem si de ce. Nu-mi place sa stiu o situatie nelamurita (decat daca nu mai depinde de mine).

Dar am zis sa incerc, si am incercat o saptamana ..si ghici ce, mi s-a spus ca sunt rece. No,amu eu ce sa mai fac? Nici asa,nici asa.

Dar destul despre noile mele trairi dubioase . Am condus din nou, sunt multumita de mine. DUpa esecul monstruos avut la prima ora de condus , mi-am dat doua palme si mi-am revenit. Astfel ca la ultimele 3 sedinte am condus exemplat,instructorul crezand ca intre timp am facut sedinte de condus cu altcineva sau avanad impresia ca eram in stare de ebrietate prima oara cand m-am urcat in masina. I-am spus ca aveam doar emotii.

Acum nu mai ramane decat sa imi aleg facultate, sa-mi iau carnetul, sa trec de training (da,din nou sunt in training, al 3-lea de pana acum) si sa ma las de fumat. 🙂

Easy,a?

In ultimul timp am fost „ciudata” oarecum. Mi-am dat seama (as spune eu din nou) ca m-am schimbat. Nu stiu daca e bine sau rau dar o sa enumar cateva din chestiile pe care le-am realizat (si pe care le mai tin minte,bineinteles) :

1. Sunt fara energie. Adica? Adica ma uitam in trecut si ma gandeam cum de ma simteam asa bine cu unele persoane sau de ce unele persoane imi cautau compania si acum am ajuns sa fiu foarte ..rezervata?! Si mi-am dat seama ca nu mai am aceeasi energie. Nu mai glumesc la fel,nu mai rad la fel de mult,nu mai sunt pusa pe „fapte mari”. Chiar astazi ma intreba un prieten ce se intampla cu mine ca (citez) „inainte eram vesela si exuberanta (nu chiar, as spune eu) si acum sunt asa..trista”.

Poate ca s-au intamplat prea multe. Poate ca inca ma simt goala inauntru si inca nu trece o zi fara sa ma gandesc la tata. Poate ca m-am maturizat si am ajuns (dupa arhi-cunoscutul cliseu) sa pierd „copilul” din mine.

2. Sunt comoda. Vineri trebuia sa ies cu ai mei colegi de birou in club. Vorbisem cu Oana,insistase foarte mult sa ma duc (stia ca nu am mai iesit de o groaza de timp) si totul era aranjat. Doar ca undeva ,along the way,m-am razgandit. O mie de motive mi-au venit in minte printre care : nu aveam haine de schimb (desi gaseam la Oana),nu aveam periuta, nu stiam unde mergem,etc. Adica niste motive de cacat! Si recunosc,recunosc ca desi ma plang ca nu ma distrez pentru varsta mea,nici eu nu trag de mine.

Si aici din nou am 1000 de intrebari : de ce sunt asa? de ce nu-mi revin? de ce n-am energia necesara? de ce nu-mi doresc?

3. Nu mai simt cum simteam in trecut. Nu mai am obsesii. Radeam (amar) intr-o zi cand ma gandeam ca traiesc 5 zile gandindu-ma la 2 (week-end).  Adica,nu am de ce sa ma plang,la birou e suuuper. Oamenii sunt extraordinari si ma iubesc si ii iubesc si chiar ne intelegem super..dar nu mai sunt eu..eu!

Poate ca e buna zicala aia „cu cat gandesti mai mult,cu atat iubesti mai putin”.

4. In alta ordine de idei,in aceasta splendida seara s-au intamplat 3 lucruri mirifice :

a. am conduuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuuus! Multumesc Celui de Sus pentru acest cadou super. Mai ales ca a fost si un BMW. Aveam dreptate,e cea mai tare masina. Trebuie sa-mi iau carnetul cat mai repede!

b. i got my friend back! Un om sub mirajul banilor face multe chestii necugetate,dar in general daca are ceva in cap ajunge la concluzia ca a gresit. In seara asta am fost acolo cand si-a dat seama un prieten de cat de fraier a fost pentru ca s-a lasat folosit de altii cu buna-stiinta. Dupa 1 an jumate,a redevenit omul pe care il stiam…si ma bucur foarte mult!

c. cateodata ne uitam la unii oameni pe care nu-i cunoastem ca la niste semi-zei si ii urcam undeva sus. Dar apoi realitatea ne f*te una peste ochi si vedem ca de fapt timpul schimba omul si cateodata in foarte rau. Ma bucur ca nu sunt dezamagita,pentru ca m-am detasat la timp.

That’s about it for tonight.

I still miss you deeply…