Mi-am schimbat jobul. Nu, nu din nou, e cel pe care l-am inceput in luna iunie.

Totul merge bine. Targetul se atinge, lumea e chill, colegii sunt suuuuuper ok.

Si pentru ca sunt toti asa ok, we’re all fun and gamed, iesim dupa munca la o bere, fun fun fun.

Pana cand …pai, pana cand ma invita pe mine, doar pe mine, cineva la bere. Atunci nu mai e fun. Imi iau atitudinea de „i’m not dating material” -lucru adevarat, de altfel- si ei se intarata si mai tare.

N-o sa fiu ipocrita, la inceput m-am simtit flatata. Vai, ce dragut, uite, el mi-a adus un trandafir dar celalalt mi-a adus kinder, oh man.

Dar cum bine se stie, sentimentele mele sunt efemere precum parfumul de la avon, starea de bine dispare.
Si atunci ma simt apasata. Si le spune „bai nene, nu o spun in sensul bun ca sunt screwed up, si o spun pe bune cand va spun ca toti sunteti ca o mare familie pentru mine.”

I’m „friendzoning” each and every one of them. Si e atat de amuzant cand ma detasez si ma umfla rasul uitandu-ma la mine cum ma plang 1 data pe luna ca nu l-am gasit pe Aaron Taylor-Johnson al Romaniei.

Dar cand sunt direct implicata, cand vad ca egoul masculin ma acopera cu o pelerina a invizibilitatii dupa fiecare refuz, ma enerveaza. Ma enerveaza pentru ca mie chiar imi place sa ies cu oamenii astia, pentru ca sunt amuzanti si avem ce sa discutam. Doar ca nu vreau mai mult de atat. Dar n-ai cu cine sa te intelegi. Ori ti-o tragem, ori nu existi? Asta e principiul dupa care se desfasoara lucrurile? Si daca da, de ce?

Nu e corect. Nu sunt genul (sau nu mai sunt) care sa faca magarii d’astea. Am ajuns la varsta la care stiu din prima daca o sa fie ceva sau nu (oare?)

Mi-e frica de momentul in care o sa-mi demonstrez ca am trecut, dupa 1 an si 1/2, peste fosta relatie. Pentru ca atunci or sa fie 2 variante :
1. Am trecut peste, slava cerului, mi-a luat 1 an si 1/2.
2. Am trecut peste, Dumnezeule mare, mi-a luat 1 an si 1/2 ca sa dau in alt esec.

Si nu stiu daca sunt eu de vina ca m-am obisnuit singura sau e de vina trecutul pentru ca nu-l pot lasa asa.
De fiecare data cand cineva incearca sa se strecoare in viata mea si forteaza cu foooooarte puuuutin usa, ma baricadez, mai construiesc inca 15 garduri, blindez usile si geamurile, arunc cheile in puturile iadului. Si fac asta fie ca e vorba de fata sau baiat, iubire sau amicitie.

What the hell?