Era iulie, spre sfarsit. Momentul este conturat ca un tablou in mintea mea. Eram in dreapta, soarele nu mai avea putere, semnalul ticaia si melodia incepea. Mergeam spre plaja iar eu ma uitam in oglinda si cantam. El era in dreapta si zambea. Eram blonda. Si fericita. Si indragostita.

Am dat melodia mai tare si m-am uitat spre el. Mi-am dat seama ca era un moment, acel moment, cand viata e pur si simplu frumoasa. Fara „dar”, fara „si”. Frumoasa.

RHCP au ramas un fel de trupa anului 2012 pentru mine. Nu am ajuns la concert dar amandoi iubeam muzica. Aceeasi muzica. Si a fost o vara plina de fericire.

N-am mai putut sa ascult melodia asta destul de mult timp pentru ca ma durea. Dar acum cand realizez ce am avut, nu pot s-o ocolesc. Am trait ce mi-a fost dat si sunt recunoscatoare.

Mi-e dor de mare …