Sunt lucruri, momente, oameni, realizari sau esecuri pe care le purtam dupa noi mult timp, poate chiar toata viata. Sunt „chemari” care ne curg prin vene dar pe care le ignoram, poate pentru ca ne ocupa cotidianul prea mult timp sau poate pentru ca nu ne ridicam la inaltimea asteptarilor proprii.

Mi-era dor sa scriu. Doar sa asez pe hartie ganduri.

Azi am realizat ca l-am uitat. Cumva, prietenul meu loial, timpul, din nou m-a ajutat.

Lucrez, ma ocup de facultate, fac chestionare pentru permis, rad si glumesc. E totul atat de normal incat mi-e frica. Ultima oara cand mi se asezasera lucrurile asa, stim cu totii ce s-a intamplat.

Desi imi doream din suflet sa scriu, acum nu mai pot. Pofta vine mancand, nu?