Lună: octombrie 2012

Merit!

Posted on de eyesblue

I deserve great because I can do great!

Asta o sa incerc sa nu uit. Sa nu scap din vedere faptul ca am atat de multe de oferit incat nu pot sa fiu o solutie de rezerva. Pentru nimeni.

O sa incerc sa nu uit ca eu mereu lupt cu mine pentru o versiune mai buna, pentru o lume mai buna, pentru o persoana mai buna.

Si daca eu fac asta, daca eu nu-mi pierd curajul, speranta si increderea, atunci am nevoie de cineva care sa fie la fel.

O persoana care sa creada in „maret”. Care sa creada in mine. Sa creada din suflet, fara sa ezite. Care o sa se uite la mine si o sa uite de toate cicatricile pe care le poarta.

Nu, n-o sa fiu planul B al nimanui.
„I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend”

Promit!

Been stuck in the middle of a
Vendetta between
Me and myself
I sure could use a witness
But I just ain’t found one yet

I sent a message in a bottle
Took another swallow
I heard it didn’t get there
I heard that it had missed ya
Well, this is what it said

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Yeah, yeah

Cheap women, and cheap wine,
Cheap money, cheap time
These things do not exist
But what makes that temptation
Just so hard to resist?

That stolen Picasso,
The mess above your head
I wish that you could hear me
This is what I said

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Too little things they go my way
I’m back together again
I’m staring in the mirror
And it’s been so long
Since I’ve seen you my friend

Ansamblu.

Posted on de eyesblue

Cateodata mi-e asa ciuda pe mine! Mi-e ciuda cand ma afund adanc in viata mea. Cand tot ce vad,gandesc,respir, traiesc se invarte fix in cercul vietii mele. Si da, e logic, noi pentru noi suntem centrul universului. INSA mi-e ciuda ca uit sa privesc in ansamblu.

De ce mi-e ciuda? Pentru ca daca n-as uitat (atat de des, as spune) sa ridic privirea din propria-mi poza atunci cu siguranta nu m-as mai poticni atat de des.

Si nu vorbesc aici de dramele copiilor din Africa sau de crimele din Iraq. Vorbesc aici de cat de mult privesc prezentul. Si ma tulbur si agit pentru lucrurile actuale. Stiu ca e bine sa privesc prezentul dar cand prezentul mai mult te roade decat sa te bucure atunci parca e mai bine sa-ti spui „Stop!” si sa te uiti putin inainte.

In momentul ala ma descarc. Atunci cand privesc in fata am o revelatie brusca. Imi dau seama ca lucrurile nu raman asa. Ele se rezolva, se dizolva sau dispar…intr-un fel sau altul.

Imi vine sa-mi lipesc un post-it in frunte pe care sa scriu „Priveste inainte!”

Pot?:)

Am vrut. Acum nu.

Posted on de eyesblue

Se pare ca la 7 dimineata, cand iesi din tura de noapte si stai in statia de autobuz si ingheti bocna, devii un mic cugetator.

M-au framantat multe in ultima perioada. Este inevitabil ca trecutul sa nu te ajunga din urma sau viitorul sa nu-ti bata la usa. Inevitabil..

Am vrut sa scriu despre sentimente, despre identitatea in relatii. AM vrut sa scriu despre mine ca apoi sa ma citesc. Dar nu am energie.

Nu mai asa putere sa ma psihanalizez in scris. Nu mai am energie sa scriu. Parca am energie strict pentru realitate. Pentru oamenii adevarati. Pentru lucrurile palpabile.

Si as vrea sa ma descarc. As vrea sa dau tot ce am. As vrea s-o iau de la capat..din nou si din nou si din nou.
Cat de mult mi-ar placea sa avem toti capacitatea de a o lua de la capat fara frica. Fara durere. Cu toata pasiunea si dorinta. Cu incredere. Fara aripi frante.

Se pare ca nu se poate. Se pare ca ramanem marcati. Si daca totusi UNII dintre noi reusesc, celalalt nu reuseste. Si te da in spate, te face sa crezi ca nu e ok ca tine, tu esti prea avantat. Hai sa jucam la sigur. Hai sa jucam.

N-am logica, stiu. O sa tac si o sa ascult :

When worlds collide, and days are dark
You may have my number, you can take my name
But you’ll never have my heart

Let the sky fall .

Despre momente

Posted on de eyesblue

Cand eram mai mica si ma uitam in jur, tot ce-mi doream era sa simt ca apartin. Ca ma incadrez. Imi doream sa fiu mai proasta. Ma gandeam ca asta este solutia si ca astfel o sa fiu si eu fericita precum ceilalti. 

Nu stiu daca ei erau fericiti dar mie asa mi se parea. Si nu intelegeam ce este in neregula cu mine.

Nici acum nu pot sa spun ca inteleg INSA am inteles ca sunt oameni care cer mult si care au capacitatea de a darui incredibil de mult.Eu sunt unul dintre acei oameni. Dintre cei care iubesc pana la cer si inapoi, dintre cei care atunci cand cred si vor fac pe dracu’n patru ca sa reuseasca.

Iar mi s-a facut dor de tata. E ceva ce nu se stinge niciodata, mocneste in suflet. Uneori, insa, cand apele se agita si sufla vantul mai puternic, inteteste focul mai mult. Si atunci arde, arde si doare.

Si totusi mergem mai departe. Poate cineva, undeva, are nevoie de zambetul nostru sincer. M-am saturat de masti. Parca locuiesc in corturile circului.

Parca ne intrecem in ciudatenie si hidosenie. Parca facem parada cu goliciunea noastra.

Caut un om, precum cauta Diogene („Diogene bântuie ziua-n amiaza mare prin piaţă cu o lampă aprinsă în mână. “Ce faci?” îl întreabă lumea. “Caut un om”).

Faith in humanity : restored!

Posted on de eyesblue

Eram ieri seara, pe o banca, cu un prieten. In fata noastra era un parculet cu cateva leagane si vreo 3-4 fetite.
Si cum stateam noi de vorba, vine una dintre fetite(sa zic ca avea 7 anishori, maxim 9). Faza care a urmat m-a lasat fara cuvinte :

Fetita : – Auzi, baiatu’, poti sa vii putin?
El: – De ce?
Fetita: – Vino putin te rog.
El : – Daca vrei sa-mi zici ceva, spune-mi aici, nu vin eu la tine.
(ne uitam unul la altul, sceptici si putin iritati de ea)
Fetita(se apropie rusinoasa de el si ii spune soptit): – Uite, am cules un trandafir ca sa i-l dai ei.
El (ramane mut, eu la fel)
Fetita : – Hai, ia-l, e pentru ea!
El ia trandafirul si mi-l da.
Eu: Multumesc frumos. E foarte dragut din partea ta.
Fetita : Azi am fost fericita, am avut o zi frumoasa asa ca m-am gandit sa fac ceva dragut si pentru altcineva.
Eu: – E un gest extraordinar. Iti multumesc din suflet, chiar m-ai inveselit.
El: – Da, iti multumim tare mult si apreciem gestul tau.
Fetita : Pai sunteti frumosi si va multumesc si eu. Pa-pa.

Mi-au dat lacrimile. Nu va pot explica nodul care mi s-a pus in gat. M-a socat. M-a bulversat. M-a facut sa sper.

V-am spus ca atunci cand incepi sa crezi ca poti face o schimbare, chiar incep sa ti se intample lucruri pozitive?