Fantome

Nu te vorbesc ca sa nu ma doara. Nu te gandesc ca sa nu-mi amintesc. Si totusi, fantomele pe care am crezut ca le-am spulberat, rabdatoare, rand pe rand, se intorc sa-mi rada in fata.

Nimeni n-are dreptul de „absolut”. „Nimeni, niciodata, n-o sa te iubeasca asa cum te iubesc eu” sau „nimeni, niciodata, n-o sa te protejeze asa cum am facut-o eu”. Stii de ce nimeni n-are acest drept? Pentru ca nimeni, niciodata n-o sa fie pana la sfarsitul tau. 

Oamenii sunt facuti ca sa plece. Sa calatoreasca liberi, sa mearga pe drumul lor. Suflete pereche? Nu cred. Poate ne nasteam cate doi daca asta era formula in care traia sa traim si sa murim. 

Intr-o societate in care libertatea este doar un miraj, ne zbatem sa gasim acel ceva care sa ne faca fericiti. Insa avem o notiune atat de efemera a fericirii incat nu cautam decat „fluturasii”. Totul pleaca de la principii.

Imi pare rau, nu pot sa nu te gandesc pentru ca, vezi tu, ai gresit. Ai gresit cand m-ai schimbat putin si mi-ai zdruncinat lumea putin. 

Stai linistit, o sa te mai gandesc putin, putin pana reusesc sa te spulber si pe tine. Si apoi, o sa vina un altul care o sa te ingroape inca putin in tarana. Si cand o sa plece si el, o sa fie randul tau sa vii, sa razi, sa-mi amintesti.

 

 

I get the blues
I get high
I’ll explode like dynamite
And i’ll cry ‘till the dust
Settles down
I guess i’m hard when i’m soft
And i’m cold when i’m feeling so hot
Sometimes i guess things just happen too fast
Forget what i said – forget what i did
It’s not what i meant – so can you forgive it
Just came out wrong
I’m taking it back
Forget what i said
But i can love you like hell
Put under my black magic spell
And i can kiss you like nobody else
I’ll make good of my bads
I’ll make nice of all that is sad
I’ll cut off – the dead hands – of my past
Forget what i said – forget what i did
It’s not what i meant – so can you forgive
It’s just came out wrong – i’m taking it back
Please forget about it