Nu te vorbesc ca sa nu ma doara. Nu te gandesc ca sa nu-mi amintesc. Si totusi, fantomele pe care am crezut ca le-am spulberat, rabdatoare, rand pe rand, se intorc sa-mi rada in fata.
Nimeni n-are dreptul de „absolut”. „Nimeni, niciodata, n-o sa te iubeasca asa cum te iubesc eu” sau „nimeni, niciodata, n-o sa te protejeze asa cum am facut-o eu”. Stii de ce nimeni n-are acest drept? Pentru ca nimeni, niciodata n-o sa fie pana la sfarsitul tau.
Oamenii sunt facuti ca sa plece. Sa calatoreasca liberi, sa mearga pe drumul lor. Suflete pereche? Nu cred. Poate ne nasteam cate doi daca asta era formula in care traia sa traim si sa murim.
Intr-o societate in care libertatea este doar un miraj, ne zbatem sa gasim acel ceva care sa ne faca fericiti. Insa avem o notiune atat de efemera a fericirii incat nu cautam decat „fluturasii”. Totul pleaca de la principii.
Imi pare rau, nu pot sa nu te gandesc pentru ca, vezi tu, ai gresit. Ai gresit cand m-ai schimbat putin si mi-ai zdruncinat lumea putin.
Stai linistit, o sa te mai gandesc putin, putin pana reusesc sa te spulber si pe tine. Si apoi, o sa vina un altul care o sa te ingroape inca putin in tarana. Si cand o sa plece si el, o sa fie randul tau sa vii, sa razi, sa-mi amintesti.
I get the blues I get high I’ll explode like dynamite And i’ll cry ‘till the dust Settles down I guess i’m hard when i’m soft And i’m cold when i’m feeling so hot Sometimes i guess things just happen too fast Forget what i said – forget what i did It’s not what i meant – so can you forgive it Just came out wrong I’m taking it back Forget what i said But i can love you like hell Put under my black magic spell And i can kiss you like nobody else I’ll make good of my bads I’ll make nice of all that is sad I’ll cut off – the dead hands – of my past Forget what i said – forget what i did It’s not what i meant – so can you forgive It’s just came out wrong – i’m taking it back Please forget about it
Deja am invatat clar un lucru : pana murim invatam. As adauga si faptul ca pana murim ne tot schimbam. Nu fundamental insa ne schimbam ideile, unele principii si valori, stilul de viata si asteptarile.
Vorbeam recent cu Andreea despre oamenii din ziua de azi si mai ales despre copii. Si ne tot intrebam cum naiba de suntem asa normale? Normale in sensul ca avem limite, avem bun simt, stim sa simtim penibilul si sa ne oprim. Stim sa purtam o conversatie cu tot felul de oameni, prosti, destepti, ingusti la minte sau deschisi.
Cum de noi putem si altii nu?
Ei bine, am mai avut o revelatie (se pare ca in ultima perioada, Divinitatea ma lumineaza din ce in ce mai des).
Pe mine, Parazitii m-au educat. Stiu stiu, suna de tot rahatu’ bla bla, dar nu sunt o pustoaica de 12 ani care spune asta. Am ani buni de cand tot ii ascult si ii reascult. Ii ascult de la 8 ani.
Da, initial injuraturile m-au atras, evident. Eram un copil cu un var mai mare cu 8 ani, care se imbraca larg si asculta Parazitii, Cypress Hill si Ghetto Dacii.
De la ei am invatat cat de penibile pot fi femeile. Am invatat ca prostia nu are limite si nici rautatea. Au instigat la cultura si am regasit in piesele lor indemnul de a gandi pentru tine. Gen, mesteca TU informatia primita, nu-i lasa pe altii s-o faca in locul tau.
Am simtit ce inseamna sa fii plin de ura si de furie. Cu ajutorul pieselor lor am reusit sa trec peste liceu, iadul adolescentei mele.
De ce? Pentru ca in ciuda tuturor frustrarilor turnate in piese, exista o speranta. Exista indemnul sa fii tu, sa incerci sa te gasesti, sa tii cu dintii de opiniile tale. Sa nu te lasi calcat in picioare.
Cele mai bune sfaturi despre relatii tot din piesele lor le-am invatat. Ironic? Nu. Am retinut ca nu trebuie sa ma schimb pentru celalalt, nimeni n-are dreptul sa ceara asta, iar eu la randul meu sa nu ma astept de la celalalt sa se schimbe pentru mine.
Nu zic, sunt porci. Au unele melodii de-ti vine sa-i bati numai in gura. Dar mie imi plac, imi plac ca-si asuma lucrurile alea. Ca nu se codesc cand sunt intrebati despre versurile dure. Si asta am invatat, sa-mi asum spusele si faptele. Sa nu fug de nimeni pentru ca, la o adica, chiar daca sunt judecata, nu-mi pasa. Da, mi-a pasat la un moment dat, cand eram mai copil, dar acum este atat de relativa parerea cuiva incat bate spre nesimtire (din partea mea).
Si cu melodia asta intotdeauna am reusit sa ma ridic, sa ma scutur si sa merg mai departe :
Versuri :
Democratia e un haos controlat, baga la cap
Banu conduce partidul suprem esti controlat
Libertatea ofurii momentele-n care, te simti fericit
Si-ti permiti un moment de relaxare
Sa mori pentru patrie, astea-s povesti
Tre` sa gasesti ceva pentru care merita sa traiesti
Prostii mor pentru ideile celor destepti
Si nu exista oameni 100% corecti
Cei bogati ignora oamenii desculti, invata s-asculti
Nu dispretui oamenii saraci, dar culti
Vei reusi, vei fi privit cu admiratie si ura
Vei fi invidiat pentru femeia ta buna de p**a
Legile sunt pentru noi, cei de rand
Si asta nu se va schimba curand
Incearca sa ma crezi pe cuvant
Nu poti forta un om sa te placa
Nu esti bine venit, pleaca
Orice rau final tre` sa treaca
Daca oamenii sunt caini, cand e vorba de ce`i al lor
Mare atentie nu cumva sa ramai dator
Poti fi tras in p**a de cel mai apropiat
Poti fi inselat de c***a cu care-mparti acelasi pat
Sa ceri sprijin de la cei care se clatina egal
Cu a cauta recunasterea in discuri de platina
Refren:
Fii pregatit sa gresesti, pregatit sa urasti
Tre sa privesti cu detasare, mental sa fii tare
Fii pregatit sa insulti, pregatit sa minti
Adevarul e subiectiv ca ce scuipat printre dinti
Fii pregatit sa gresesti, pregatit sa urasti
Tre sa privesti cu detasare, mental sa fii tare
Fii pregatit sa insulti, pregatit sa minti
Adevarul e subiectiv ca ce scuipat printre dinti
Pregatit sa mori, sarac sa ai, sa cazi, sa n-ai sa iei sa dai
Candva te plac toti asa
Fii pregatit, munti de ura sa-nfrunti
Sa ai puterea sa zambesti
Vazandu-ti parintii carunti
Cand toate nu merg, sau merg prost
Fara cuvinte invata sa mergi cu pasi mari inainte
Respecta-ti aproapele, sau nu
Fii tu, nu fi ce te vor altii
Respecta legile, sau nu
Pregatit sa te surprinda, nepregatit viata
Sa-ti pierzi copii, nevasta da-on m****i ei si p-asta
Asa zic si prieteni, te judeca in lipsa
Si-ti intorc spatele, atunci cand esti cu mana-ntinsa
Pregatit sa fii, privit cu ura si dispret
Atunci cand ai puterea sa faci ceva cu adevarat maret
Nu te lasa condus, nu ai de ce s-admiti
Ai o sansa-n viata, in fata, invata sa profiti
Nu simti durere, nu simti iubire si apreciere
Cand totul in lumea asta se rezuma la avere
Eu astept sa fiu lovit, astept zambind
Pentru tot ce-am vazut pana acum, sunt pregatit
Refren:
Fii pregatit sa gresesti, pregatit sa urasti
Tre sa privesti cu detasare, mental sa fii tare
Fii pregatit sa insulti, pregatit sa minti
Adevarul e subiectiv ca ce scuipat printre dinti
Fii pregatit sa gresesti, pregatit sa urasti
Tre sa privesti cu detasare, mental sa fii tare
Fii pregatit sa insulti, pregatit sa minti
Adevarul e subiectiv ca ce scuipat printre dintï
O sa fie un post lung pentru ca am acumulat foarte multe ganduri si stari pe care mi-am dorit sa le transpun in randuri dar nu am reusit.
Recent am realizat cat de mult ne „slefuieste” viata. De multe ori m-am uitat in trecut si aveam multe „de ce”-uri in cap. De ce nu mai simt cum simteam? De ce nu mai iert la minut? De ce am atat de multa rabdare?
Si intr-o zi am aflat raspunsul : pentru ca viata este precum un smirghel. Cu cat folosesti mai mult smirghelul pe o suprafata, cu atat o netezesti si modelezi mai mult. Asa si cu viata : cu cat te lovesti de mai multe probleme, situatii, oameni, cu atat te schimbi mai mult.
Poate unora ne prinde bine, poate nu, cert e ca solutia este sa incerci sa te „netezesti” intr-un mod frumos, astfel incat cei din jur sa priveasca la tine ca la o opera de arta 🙂
A doua mea mare problema, dupa cea existentiala cu pierderea tatalui meu, era trecutul meu. Un trecut care ma ajungea din urma. Pe care nu stiam cum sa-l tratez. Sa-l uit, sa-l accept, sa ma conformez lui, sa traiesc in el. Nu stiam si confuza incercam sa merg inainte.
Insa, se pare, ca vine un moment in care pur si simplu toate aceste dileme dispar. They sync with and in you.
Am trecut prin multe momente de disperare, de tristete dusa la extrem dar am trait si o exaltare extraordinara. Am simtit ca ma sufor de fericire si de iubire. Am simtit ca pielea mea nu poate sustine atata bucurie. Si pentru mine este o realizare extraordinara ca pot privii in urma si pot spune : am reusit! Am reusit sa ma ridic, singura.
V-am spus ca am reusit sa ma angajez? La 2 saptamani dupa ce am ramas fara loc de munca, am fost la un interviu si m-au angajat. Sunt o norocoasa, nu?
A trebuit sa merg sa fac medicina muncii si un examen psihologic. M-a intrebat dna doctor psiholog cum am reusit sa trec peste moartea tatalui meu? Gen, ce antidepresive am luat? Si i-am spus ca nu am luat nimic, doar timpul m-a ajutat. Si atunci am realizat cat de puternica am fost. Mi-a mai spus cineva ca sunt puternica, dar eu nu l-am crezut atunci. Acum realizez ca a avut dreptate, ca am reusit si constientizand victoria asta, pot merge mai departe.
Mi s-au schimbat multe conceptii in ultimul an, hai sa zic ultimii ani.
Haideti sa va povestesc de cand am devenit determinata sa schimb ceva la viata mea si la mediul in care traiesc.
Eram pe autostrada, ne intorceam de la mare. In masina noastra erau 5 persoane : fratele meu + un prieten in fata, iar in spate eram 3 fete. In masina din fata era o familie, sotul + sotia + baietelul de 3-4 anisori.
Stateam pe banda a 2-a de aprox 3 ore. Eram relaxati pt ca tocmai petrecusem un super week-end. Deodata, observam cum pe banda de urgenta incep sa treaca tot felul de „smecheri” numai spuma spumelor cu X6 si Q7. La un moment dat, satul probabil de nesimtirea acestor tarani, un tip cu un Range Rover se pune pe banda de urgenta. Imediat, tipul din fata noastra ii face jocul si ii tinea coltul din stanga iar cel care fusese in fata Range-ului i-a lasat spatiu ca sa intre in cazul in care vine politia.
Tipa care mai era cu noi in masina nota numere de inmatriculare.
Bun. Ca sa n-o lungesc foarte mult, au venit doi zmei, care au inceput sa faca precum toate animalele necivilizate(pt ca exista si animale civilizate) insa reactiile din masinile noastre au fost foarte politicoase. Desi nu aveam semnal in mijlocul campului, tipa care nota nr de inmatriculare s-a facut ca vorbeste cu politia si i-a potolit rapid pe baieti cand si-au auzit nr. de inmatriculare date catre autoritati.
INSA nu asta m-a impresionat cel mai tare ci urmatoarea faza : inaintea zmeilor fusese politia (care bineinteles ca tabarase pe eroul cu Range-ul insa toti participantii la trafic au sarit si i-au potolit pe baieti), asa ca tipul cu Range-ul a intrat inapoi in coloana ca sa faca loc politiei. Nu apuca omul bine sa se bage inapoi pe banda de urgenta ca se aud huruielile motoarelor zmeilor care veneau cu viteza din spate. Stiti ce a facut cel cu Range-ul si cel cu familia din fata? Au deschis amandoi portierele din dreapta ca sa nu poata trece nesimtititii. Aveti idee ce inseamna sa se opreasca timpul in loc, sa ti se puna un nod in gat si sa vrei sa mergi la oamenii aia sa le multumesti? Sa le multumesti ca sunt OAMENI in adevaratul sens al cuvantului? Pentru ca au luptat ca sa nu mai fie calcati in picioare de niste tarani, pentru ca s-au sustinut, pentru ca nu le-a fost frica desi unul dintre ei era cu un copil de 4 ani in masina ! In ochii mei, oamenii aia sunt eroi. M-au facut mandra sa fiu romanca.
Atunci am realizat ca n-o sa mai descurajez pe nimeni niciodata. Nimanui n-o sa mai incerc sa-i spun „nu poti”, „esti prea mic”, „esti singur”. Nu, n-o sa mai fac asta pentru ca atunci, pe autostrada, am realizat ca FIECARE poate face o schimbare. Daca am lupta TOTI pentru ceva, am misca putin mecanismele unei tari ruginite si amortite de atatia ani de supunere, biciuire si batjocorire.
P.S : La 1 ora dupa ce am ajuns in Buftea am aflat ca unul dintre zmei a facut accident frontal cu un altul care zburase pe langa noi cu cel putin 1400 km/h. Karma? Or pure stupidity?
Ati avut vreodata senzatia ca exista ceva care este cel mai mare blestem dar si cea mai mare bucurie?
Eh, cam asa ma simt eu in legatura cu marea. Este acel loc care mi-a adus cele mai frumoase amintiri cu oameni extraordinari, dar si locul in care am patit cele mai mari cacaturi din viata.
De ce toate lucrurile bune au un sfarsit? Pentru ca asa e viata. Acel om care mi-a aratat ca de fapt eu sunt ok, doar oamenii peste care am dat nu erau, a plecat. Am ales amandoi varianta sa ne continuam drumul pe cai separate pentru ca, uneori, viata nu ne ajuta.
Am crezut ca o sa sa resimt intr-un mod incredibil. Proiectasem asteptari si sperante pe care niciodata n-am crezut ca o sa le sper cand vine vorba de cuplu. Dar, desi stau cu sufletul la gura si astept sa nu mai am putere sa duc lupta mai departe, se pare ca sunt ok.
M-am vindecat la mare. Tot acolo m-am si ranit. V-am spus, marea e acel roller-coaster extrem pentru mine.
Din nou revin si spun : o sa fie bine.
About what’s real and true
What can not be proven
What can be assumed
Once when I was younger
In the bloom of youth
I received an honest answer
When a lie would do
Chorus:
And now all I do is sit
In my darkened room
And on accasion break my silence
To howl at the moon
To curse every nerve
And neuron in my brain
That won’t stop the pain I’m feeling
And let me stop thinking
I used to think
Galileo would agree
That the world was round
And you’d come round to me
But I have looked for you
And you’re nowhere in sight
The world must be flat
The Babylonians were right
[Chorus]
I used to think
Consider gravity
If I placed you on a pedestal
You’d slip and fall for me
But you floated on the air
Far away at light speed
I guess some objects do defy
The laws that we conceive
[Chorus]
I used to think
It took all my time
Analysing you
Your mind on my mind
Your name my mantra
Repeated on my lips
That once tried to kiss you
A memory unrepressed
[Chorus]
Stop thinking of you
Stop thinking of you
Stop thinking of you
Randuri cu ganduri 