Am devenit atat de buna la blocat emotii si mi-am dezvoltat un instinct de auto-conservare atat de puternic, incat atunci cand am stabilit sa ne despartim nu mi-am permis sa simt. N-am vrut sa cred ca doare sau ca e greu. Si am mers mai departe ca si cum nu s-ar fi intamplat. La propriu, nu m-am mai gandit la tine.

Iar acum te-ai intors. Nu de tot, nu. A fost un fel de „pastila” sa vezi daca tine. Si a tinut.

Si m-am trezit cu o groaza de sentimente contradictorii. Mi-am dat seama de greseala facuta atunci. Da, totul trebuie simtit la momentul potrivit.

Se pare ca nu sunt asa desteapta (sau inteleapta) precum credeam.

Chiar mi-e dor de tine, pacat ca nu pot sa ti-o spun. Ar insemna sa trec peste orgoliul meu mai mare decat Casa Poporului.