Astazi am fost deosebit de activa si mi-am facut ordine in camera. Mi-am rearanjat biblioteca, din pacate si asa mi-a luat toata ziua si nu am mai avut timp s-o aranjez asa cum as fi vrut (pe editura, autori, etc). Printre muuuulte foi gasite, am descoperit si o foaie pe care am notat cateva citate gasite prin carti.

Imi pare rau ca nu am scris si de unde le-am cules, insa sunt frumoase.

„Ce-i ramane omului din a lui truda/ Din faptele ce savarsitu-le-a sub soare? / Desertaciune-i agitata-i truda, / Iar viata-o clipire doar din pleoape.”

„Uneori tacerea e atat de adanca, incat auzi parca falfaitul spiritelor care se intorc spre apus.”

„Caci adanciti in somn ca de mormant/ Ei nu cunosc al vietii sbucium greu../ Si sufletul lor nu se mai chinuie / Framantat de dorinti de neindeplinit.

„Ca umbra, mai lunga cand cade de departe / Mai larg rostogolind cerul durerii, / Tot astfel amentirea-mi cu cat se-ndeparteaza / Sa-ti prinda sufletul in valu-i gros.” (Mickiewiez)

Si preferata mea :

„Fiecare dintre noi urmarim o iluzie, o ascundem in suflet, si cand, in sfarsit, ne-am saturat de ea, ne dam seama ca a fost o nebunie.” (cred ca este un citat dintr-o carte de Proust).