Pe la 18 ani eram destul de sigura ca nu o sa ma mai schimb. Era anul meu si il traiam din plin.

La 19 ani deja eram convinsa ca nimic nu ma mai poate schimba. Ii auzeam pe cei din jur care spuneam ca nu sunt formata, ca o sa ma mai schimb. Mi se pareau aiureli, ce era sa mai schimb la mine? Mi se parea ca am trait atat de multe incat nu mai e nimic care sa ma surpinda.

La 20 de ani deja nu mai stiam cine sunt. Eram bulversata si toata lumea mea era cu fundul in sus. Pesimista, nu credeam ca pot sa ies din starea aia.

La aproape 22 de ani vin si spun ca m-am schimbat atat de mult incat de abia tin pasul cu mine. Cum sunt? Hotarata, optimista, increzatoare. Uneori ma indoiesc de mine. Nu mai am incredere in nimeni. Da, mi-am pierdut capacitatea de a iubi pe altcineva. Am ramas cu o iubire imensa pentru cei care mi-au stat alaturi. Parca e loc pentru cineva nou dar..nu pot.

Vin si spun ca oamenii se schimba mereu. Cineva sau ceva te poate schimba.

Pe mine m-a schimbat pierderea unui om nepretuit.

Oare pe altii ce i-a determinat sa devina asa cum sunt?