A venit si momentul in care pot sa spun ca sunt norocoasa.

Am primit un job. Un job decent, aproape de casa si cu salariu perfect pt nevoile mele.

Tipa de la HR mi-a spus cateva lucruri pe care nu credeam sa le aud vreodata din gura unui angajator. M-a laudat. Era fericita ca o sa lucrez cu ei. Mi-a spus ca orice companie ar fi norocoasa sa ma aiba ca angajat. Nu e minunat?

Mi se pare un lucru extraordinar. Nu l-am cerut dar l-am primit.

Acum, vreau sa trec de sesiune.

Mi se pare ca, oarecum lucrurile s-au aranjat in viata mea.

Nu am niste probleme reale de care sa ma plang. Imi merge bine. E un sentiment pe care nu l-am mai avut de foarte multa vreme. Probabil pe de o parte contribuie si faptul ca am invatat sa accept unele lucruri asa cum vin.

Pe de alta parte, m-am maturizat. Dupa ce treci printr-o reala tragedie, inveti ca probleme marunte, zilnice, nu mai sunt prapastii. Sunt doar niste denivelari pe care, vrei nu vrei o sa le sari. Chit ca te impiedici pe moment, o sa te redresezi.

But I still can’t figure out what’s so messed up about me and the male population 🙂