Cateodata mi se face asa dor de cativa oameni. Oameni cu care am ras si am povestit, oameni care m-au tinut de mana cand am suferit. Si ma uit pe poze si-mi doresc sa ma intorc in trecut.

Iubesc capacitatea asta a noastra : sa uitam majoritatea lucrurilor neplacute si sa ne amintim doar lucrurile frumoase. Nu e minunat? Nu aveti senzatia ca locurile si oamenii din trecut sunt mai frumoase/frumosi?

Nu m-am agitat prea tare insa mi-a spus un amic de o mica „afacere” sa mai iau si eu banuti. Ma bucur ca sunt oameni care se gandesc la mine.

(dialog cu sinele interior) : Vezi, Diana, lucrurile se rezolva intr-un fel sau altul. Trebuie doar rabdare..multa rabdare si optimism.

Hugs!