Omul este capabil de atat de multe sentimente, de atatea ganduri si atata simtire.

Cum poate crede cineva ca suntem un rezultat al unor concidente?

Iubesc noapte. Parca simtirile devin palpabile.

Ma gandesc cu optimism la viitor. Si, desi am acceptat trecutul, anumite persoane tot imi vin in minte.

As vrea sa tip, dar nu de durere sau altceva. Pur si simplu sa tip, sa ma aud si sa ma auda. Ati avut vreodata senzatia ca sunteti atat de plini de viata incat vreti sa refulati? Nu stiu cum sa explic, nu e o simpla stare, nu e agitatie. E liniste.

Mi-e bine.

Cred ca ar trebui sa las amintirile acolo si sa nu mai incerc sa le retraiesc, retraind aceeasi poveste pentru ca niciodata nu e la fel.

Sunt multumita.

Si-ti multumesc.

Hugs!