Au americanii o vorba „sleep on it and then decide”.

Asa am facut si eu. Aseara spuneam ca inainte sa ma culc o sa spun o mica rugaciune. Si asa am facut. Desi pe moment nu pot sa spun ca eram mai linistita, dimineata m-am trezit cu decizia deja luata.

O sa raman acasa, o sa invat pentru facultate si o sa-mi depun dosarul pentru pensia de urmas. Cred ca e cea mai buna decizie in acest moment.

Imi pare rau sa recunosc ca nu sunt genul de om care sa poata face si facultate si sa aiba si un job. Daca mai pun la socoteala si ca job-ul ala ar fi fost de call-center atunci stiu ca am hotarat bine.

Am sunat-o si pe mama s-o anunt si a fost fericita.

Vreau sa termin facultatea ca sa pot sa merg in continuare. Nu vreau sa ma chinui toata viata pe niste pozitii de rahat sau cu un job pe care-l detest.

Vreau sa raman optimista si stiu ca vin vremuri grele, fara bani, dar Dumnezeu o sa ma ajute, la fel si mama.

I hope I’m doing the right thing and for now it feels good.

Hugs