Stiti care ar fi fost (probabil) dorinta aia de la 00:00 din noaptea de Anul Nou? Sa mi se scarbeasca de bani.

Sa nu ma mai enerveze lipsa lor, sa nu ma mai streseze prezenta lor. Sa-mi fie indiferenti.

Sa ma plictiseasca.

Ma uit cum oamenii stralucesc cand ii au sau cand vor sa lase senzatia ca ii au. Sau cum ne deprimam cateodata cand nu-i avem.

De ce?

Nu pentru ca ei sunt speciali, ci pentru ca ei ne ajuta sa creem momente speciale. Si mananca cacat ala care spune ca n-ai nevoie de bani ca sa te distrezi.

Hai sa lasam ipocrizia la o parte si sa recunoastem in cor ca am cam depasit momentul cand spuneam plini de incredere ca „nu banii ne fac pe noi”.

Serios.

Maine am un interviu. Sunt foarte indecisa. Sa ma angajez sau sa-mi depun amaratul ala de dosar la Casa de Pensii pt pensie de mostenitor?

Sa ma chinui iar, sa ma imbrac frumos si sa zambesc unor necunoscuti sau sa stau acasa, sa invat pt facultate si sa..nu stiu, sa nu fac nimic deosebit?

Stiu ca pt multi raspunsul este simplu daaaar…mi-e dor de un loc de munca, mi-e dor de pauzele de masa in care nu fac nimic decat sa vb tot despre munca si sa rad cu ceilalti.

Nu stiu daca mi-e dor de Orange sau daca as putea sa o iau de la capat altundeva.

App de astia de la Orange. Un inside info, cica sunt urmatoarea pe short-list. Asta inseamna ca postul visurilor mele ma asteapta undeva prin martie.Eh, pana atunci poate ma razgandesc.

As vrea sa am un buton de „stop” pentru grijile astea si sa pot pune capul pe perna linistita.

God, it’s up to you. I’ll say a prayer tonight.

Hugs