Lună: ianuarie 2012

Posted on de eyesblue

A venit si momentul in care pot sa spun ca sunt norocoasa.

Am primit un job. Un job decent, aproape de casa si cu salariu perfect pt nevoile mele.

Tipa de la HR mi-a spus cateva lucruri pe care nu credeam sa le aud vreodata din gura unui angajator. M-a laudat. Era fericita ca o sa lucrez cu ei. Mi-a spus ca orice companie ar fi norocoasa sa ma aiba ca angajat. Nu e minunat?

Mi se pare un lucru extraordinar. Nu l-am cerut dar l-am primit.

Acum, vreau sa trec de sesiune.

Mi se pare ca, oarecum lucrurile s-au aranjat in viata mea.

Nu am niste probleme reale de care sa ma plang. Imi merge bine. E un sentiment pe care nu l-am mai avut de foarte multa vreme. Probabil pe de o parte contribuie si faptul ca am invatat sa accept unele lucruri asa cum vin.

Pe de alta parte, m-am maturizat. Dupa ce treci printr-o reala tragedie, inveti ca probleme marunte, zilnice, nu mai sunt prapastii. Sunt doar niste denivelari pe care, vrei nu vrei o sa le sari. Chit ca te impiedici pe moment, o sa te redresezi.

But I still can’t figure out what’s so messed up about me and the male population 🙂

2 ani

Posted on de eyesblue

Pe 29.01.2010 il pierdeam pe tata. Stop cardio-respirator. Cancer pulmonar cu metastaze in tot corpul.

Pe tata pe care nu l-am vazut trist. Nu l-am vazut suparat pe viata.

Pe tata care ultima oara cand l-am vazut n-a fost in stare sa vorbeasca asa ca tot ce a putut sa faca a fost sa ma stranga de mana. Nici forta nu mai avea.

Pe tata care era sufletul meu, nadejdea mea, sprijinul meu si prietenul meu cel mai bun.

Mi-e dor de tine. Mi-e dor sa vorbim cum o faceam odata. Dar sa fii mandru de mine. Sunt puternica acum. Nu mai plang asa cum o faceam inainte. Nu mai simt asa cum simteam inainte. Pentru ca, vezi tu, nimic dar absolut nimic nu mai este cum era inainte.

„What more can I do
I’m wringing myself dry
And I can’t afford to lose
One more teardrop from my eye”

Oameni

Posted on de eyesblue

Cateodata mi se face asa dor de cativa oameni. Oameni cu care am ras si am povestit, oameni care m-au tinut de mana cand am suferit. Si ma uit pe poze si-mi doresc sa ma intorc in trecut.

Iubesc capacitatea asta a noastra : sa uitam majoritatea lucrurilor neplacute si sa ne amintim doar lucrurile frumoase. Nu e minunat? Nu aveti senzatia ca locurile si oamenii din trecut sunt mai frumoase/frumosi?

Nu m-am agitat prea tare insa mi-a spus un amic de o mica „afacere” sa mai iau si eu banuti. Ma bucur ca sunt oameni care se gandesc la mine.

(dialog cu sinele interior) : Vezi, Diana, lucrurile se rezolva intr-un fel sau altul. Trebuie doar rabdare..multa rabdare si optimism.

Hugs!

Intrebari

Posted on de eyesblue

Mie mi-e frica sa raspund..poate reusiti voi :

37 de intrebari pe care sa ti le pui astazi

1. Petreci timp sa iti dezvolti talentele?

2. Poti sa arati exact in calendar cand ai facut ceva prin care sa te dezvolti?

3. Ai curajul sa iti asumi intreaga responsabilitate pentru tot ceea ce crezi, simti sau faci, fara sa te autoblamezi?

4. Realizezi ca esti singurul care poate sa decida cum iti valorifici timpul?

5. Raspunzi la intrebarile de la un interviu de angajare intr-un mod memorabil sau dai raspunsuri comune?

6. Vezi oamenii asa cum sunt sau le distorsionezi imaginea in functie de prejudecatile pe care le ai?

7. Ai identificat si valorificat propria expertiza si ti-ai inventariat capacitatea de negociere?

8. Cum iti cresti sansele ca sa ajungi la succes?

9. Cum iti modelezi abilitatile de adaptare la piata?

10. Cum iti imbunatatesti credibilitatea?

11. Folosesti orice mijloc de pormovare online ca sa te angajezi mai repede (blog, retele profesionale etc.)?

12. Cum iti aranjezi ziua ca sa devii de neintrecut?

13. Cum detensionezi relatiile si imbunatatesti bunurile spirituale impartasite cu cei din jur?

14. Cum folosesti momentele din zi ca sa iti imbunatatesti rezultatele?

15. Cum poti deveni invincibil din punct de vedere psihologic?

16. Ce ai facut astazi ca sa devii mai valoros?

17. Cum poti sa eviti sa devii previzibil?

18. Cum iti lasi amprenta prin locurile prin care treci?

19. Cum percepe piata un candidat valoros din domeniul tau de activitate?

20. Cum te ajuta uitatul la televizor sa iti gasesti un loc de munca?

21. Cat timp ii trebuie pietei ca sa iti recunoasca valoarea si capacitatile si sa te premieze cu un job nou, intr-o afacere noua?

22. Cate sarcini convenabile faci ca sa te amagesti ca ai realizat ceva?

23. Cate dintre cererile tale pot fi reduse daca iti concentrezi energia sa prioritizezi si organizezi rutina care acum iti distrage atentia?

24. Cator persoane le-ai dat cartea ta de vizita astazi?

25. Cu cate persoane ai planuit sa te intalnesti astazi care sa iti imbunatateasca viata?

26. Cu cat timp te-ai angaja mai repede daca te-ai trezi cu o ora mai devreme in fiecare zi?

27. In ce fel ar fi diferita viata ta daca ai fi perceput ca un expert in domeniul tau?

28. Cum ti-ar placea sa arate ziua ta ideala peste 5 ani?

29. Ceea ce faci acum te determina sa iti atingi obiectivul numarul 1?

30. Ceea ce faci astazi te ajuta sa te angajezi mai repede?

31. Care sunt cele 3 activitati care iti umplu timpul si te fac sa te simti productiv?

32. Ce iti consuma timpul si nu iti aduce bani?

33. Ce ai facut azi si ar trebui sa faci mai putin maine?

34. Ce este singurul lucru pe care il poti face acum si care va avea cel mai mare impact asupra succesului  tau de anul viitor?

35. Ce face sa fie unic felul tau de-a percepe lumea?

36. Ce activitati valoaroase ai indeplinit astazi?

37. Cine trebuie sa devii ca sa obtii jobul pe care il vrei?

Ia-ti timp ca sa raspunzi la fiecare dintre aceste intrebari, in mintea ta sau pe hartie. Apoi vei decide singur in ce fel trebuie sa actionezi!

http://www.myjob.ro/sfaturi-cariera/37-de-intrebari-pe-care-ti-le-pui-astazi.html?utm_source=nwlmiercuri&utm_medium=l6&utm_campaign=newsletter11_01_12

Speechless

Intre..

Posted on de eyesblue

Omul este capabil de atat de multe sentimente, de atatea ganduri si atata simtire.

Cum poate crede cineva ca suntem un rezultat al unor concidente?

Iubesc noapte. Parca simtirile devin palpabile.

Ma gandesc cu optimism la viitor. Si, desi am acceptat trecutul, anumite persoane tot imi vin in minte.

As vrea sa tip, dar nu de durere sau altceva. Pur si simplu sa tip, sa ma aud si sa ma auda. Ati avut vreodata senzatia ca sunteti atat de plini de viata incat vreti sa refulati? Nu stiu cum sa explic, nu e o simpla stare, nu e agitatie. E liniste.

Mi-e bine.

Cred ca ar trebui sa las amintirile acolo si sa nu mai incerc sa le retraiesc, retraind aceeasi poveste pentru ca niciodata nu e la fel.

Sunt multumita.

Si-ti multumesc.

Hugs!

device down

Posted on de eyesblue

Datorita conditiilor meteo extreme de noaptea trecuta, s-a produs o mare problema :)) Glumesc, a fost o cadere de tensiune si mi s-a ftut router-ul.

So..I’m offline ‘till I get a new one.

Hugs kids!

decizii

Posted on de eyesblue

Au americanii o vorba „sleep on it and then decide”.

Asa am facut si eu. Aseara spuneam ca inainte sa ma culc o sa spun o mica rugaciune. Si asa am facut. Desi pe moment nu pot sa spun ca eram mai linistita, dimineata m-am trezit cu decizia deja luata.

O sa raman acasa, o sa invat pentru facultate si o sa-mi depun dosarul pentru pensia de urmas. Cred ca e cea mai buna decizie in acest moment.

Imi pare rau sa recunosc ca nu sunt genul de om care sa poata face si facultate si sa aiba si un job. Daca mai pun la socoteala si ca job-ul ala ar fi fost de call-center atunci stiu ca am hotarat bine.

Am sunat-o si pe mama s-o anunt si a fost fericita.

Vreau sa termin facultatea ca sa pot sa merg in continuare. Nu vreau sa ma chinui toata viata pe niste pozitii de rahat sau cu un job pe care-l detest.

Vreau sa raman optimista si stiu ca vin vremuri grele, fara bani, dar Dumnezeu o sa ma ajute, la fel si mama.

I hope I’m doing the right thing and for now it feels good.

Hugs

Bani

Posted on de eyesblue

Stiti care ar fi fost (probabil) dorinta aia de la 00:00 din noaptea de Anul Nou? Sa mi se scarbeasca de bani.

Sa nu ma mai enerveze lipsa lor, sa nu ma mai streseze prezenta lor. Sa-mi fie indiferenti.

Sa ma plictiseasca.

Ma uit cum oamenii stralucesc cand ii au sau cand vor sa lase senzatia ca ii au. Sau cum ne deprimam cateodata cand nu-i avem.

De ce?

Nu pentru ca ei sunt speciali, ci pentru ca ei ne ajuta sa creem momente speciale. Si mananca cacat ala care spune ca n-ai nevoie de bani ca sa te distrezi.

Hai sa lasam ipocrizia la o parte si sa recunoastem in cor ca am cam depasit momentul cand spuneam plini de incredere ca „nu banii ne fac pe noi”.

Serios.

Maine am un interviu. Sunt foarte indecisa. Sa ma angajez sau sa-mi depun amaratul ala de dosar la Casa de Pensii pt pensie de mostenitor?

Sa ma chinui iar, sa ma imbrac frumos si sa zambesc unor necunoscuti sau sa stau acasa, sa invat pt facultate si sa..nu stiu, sa nu fac nimic deosebit?

Stiu ca pt multi raspunsul este simplu daaaar…mi-e dor de un loc de munca, mi-e dor de pauzele de masa in care nu fac nimic decat sa vb tot despre munca si sa rad cu ceilalti.

Nu stiu daca mi-e dor de Orange sau daca as putea sa o iau de la capat altundeva.

App de astia de la Orange. Un inside info, cica sunt urmatoarea pe short-list. Asta inseamna ca postul visurilor mele ma asteapta undeva prin martie.Eh, pana atunci poate ma razgandesc.

As vrea sa am un buton de „stop” pentru grijile astea si sa pot pune capul pe perna linistita.

God, it’s up to you. I’ll say a prayer tonight.

Hugs

Prostie

Posted on de eyesblue

Eu, mama si fratele meu, avem o mare problema : consideram ca toti oamenii sunt ca noi. Si n-ar fi o problema daca am fi nesimtiti, batjocoritori, perversi, lingai, etc. Dar este o problema in momentul in care realizam ca noi cam suntem opusul lor.

De ce este o problema? Din cauza asteptarilor.

Avem asteptari de la cei din jur pt ca in mintea noastra ei sunt un cumul al calitatilor noastre. Si e foarte gresit. Din multe multe puncte de vedere.

Cred ca e momentul sa realizez ca nu multi au avut parte de o mama extraordinara ca a mea, sau de experientele mele bune/rele care m-au educat.

Ok. De asemenea, doresc sa-i multumesc Divinitatii ca m-a ajutat sa trec peste perioada crunta a adolescentei. Acea perioada cand totul era un capat de lume, cand ceea ce spuneau ceilalti conta, etc. Stiti voi, cand persoana ta era singura din lume care conta.

Ii multumesc de abia astazi (desi am trecut de vreo 3 ani de acea perioada nefasta), pentru ca de abia azi mi-am dat seama ca sunt unii care CHIAR mai lupta.

Sfat : Cand cineva spune ca toate trec, credeti-i pe cuvant!

Hugs!