Se spune ca nu este bine sa ai asteptari ca sa nu fii dezamagit. Ati reusit vreodata sa investiti toata pasiunea,puterea,dorinta in ceva fara sa aveti asteptari? Eu n-am reusit.
Oamenii spun multe, ei ne invata ce sa facem si ce sa nu facem. Ma uit cu stupoare pe diverse forumuri si raman blocata cand vad persoane care intreaba ce sa faca in continuare? Fie ca e vorba de o relatie, familie, cariera,etc. Oare chiar nu putem sa ne descurcam singuri sau asa am fost educati de societate? Sa avem impresia ca nu la noi este raspunsul,ci la altii.
Va spuneam ca pana acum ceva timp reusisem sa-mi impun sa nu simt. Si chestia asta are ups and downs dar per total mi-a fost bine. Acum insa, am depasit putin cam mult linia aia fina unde trebuia sa spun „stop” si mi-am depasit limitele.
De ce spuneam la inceput de asteptari? Pentru ca eu nu pot sa ma implic in ceva fara sa am asteptari. La un moment dat,el mi-a spus ca gandesc prea mult si ca ar trebui sa fiu mai „go with the flow”. I-am explicat, „prietene,daca o sa fiu go with the flow, atunci n-o sa simt nimic, o sa avem o relatie teoretica si probabil in cateva zile n-o sa mai existi in viata mea.”
Nu sunt facuta asa. Daca exista ceva ce stiu clar despre mine este ca nu-mi plac zonele gri. Eu am nevoie sa stiu cap-coada ce se intampla,incotro mergem si de ce. Nu-mi place sa stiu o situatie nelamurita (decat daca nu mai depinde de mine).
Dar am zis sa incerc, si am incercat o saptamana ..si ghici ce, mi s-a spus ca sunt rece. No,amu eu ce sa mai fac? Nici asa,nici asa.
Dar destul despre noile mele trairi dubioase . Am condus din nou, sunt multumita de mine. DUpa esecul monstruos avut la prima ora de condus , mi-am dat doua palme si mi-am revenit. Astfel ca la ultimele 3 sedinte am condus exemplat,instructorul crezand ca intre timp am facut sedinte de condus cu altcineva sau avanad impresia ca eram in stare de ebrietate prima oara cand m-am urcat in masina. I-am spus ca aveam doar emotii.
Acum nu mai ramane decat sa imi aleg facultate, sa-mi iau carnetul, sa trec de training (da,din nou sunt in training, al 3-lea de pana acum) si sa ma las de fumat. 🙂
Easy,a?
Randuri cu ganduri 
nici mie nu-mi plac zonele gri in relatiile cu oamenii. e placut sa vad ca si altii sunt la fel. dar cateodata nu pot sa nu ma intreb daca si eu la randul meu creez zone gri.
Si totusi, eu am ramas surprinsa cand am realizat ca sunt foarte putini oamenii ca noi. Toti prietenii mei sunt perfect multumiti (si considera ca sunt eu nebuna) cu aceste zone „gri”…and it’s weird..