Lună: mai 2011

Posted on de eyesblue

Se spune ca nu este bine sa ai asteptari ca sa nu fii dezamagit. Ati reusit vreodata sa investiti toata pasiunea,puterea,dorinta in ceva fara sa aveti asteptari? Eu n-am reusit.

Oamenii spun multe, ei ne invata ce sa facem si ce sa nu facem. Ma uit cu stupoare pe diverse forumuri si raman blocata cand vad persoane care intreaba ce sa faca in continuare? Fie ca e vorba de o relatie, familie, cariera,etc. Oare chiar nu putem sa ne descurcam singuri sau asa am fost educati de societate? Sa avem impresia ca nu la noi este raspunsul,ci la altii.

Va spuneam ca pana acum ceva timp reusisem sa-mi impun sa nu simt. Si chestia asta are ups and downs dar per total mi-a fost bine. Acum insa, am depasit putin cam mult linia aia fina unde trebuia sa spun „stop” si mi-am depasit limitele.

De ce spuneam la inceput de asteptari? Pentru ca eu nu pot sa ma implic in ceva fara sa am asteptari. La un moment dat,el mi-a spus ca gandesc prea mult si ca ar trebui sa fiu mai „go with the flow”. I-am explicat, „prietene,daca o sa fiu go with the flow, atunci n-o sa simt nimic, o sa avem o relatie teoretica si probabil in cateva zile n-o sa mai existi in viata mea.”

Nu sunt facuta asa. Daca exista ceva ce stiu clar despre mine este ca nu-mi plac zonele gri. Eu am nevoie sa stiu cap-coada ce se intampla,incotro mergem si de ce. Nu-mi place sa stiu o situatie nelamurita (decat daca nu mai depinde de mine).

Dar am zis sa incerc, si am incercat o saptamana ..si ghici ce, mi s-a spus ca sunt rece. No,amu eu ce sa mai fac? Nici asa,nici asa.

Dar destul despre noile mele trairi dubioase . Am condus din nou, sunt multumita de mine. DUpa esecul monstruos avut la prima ora de condus , mi-am dat doua palme si mi-am revenit. Astfel ca la ultimele 3 sedinte am condus exemplat,instructorul crezand ca intre timp am facut sedinte de condus cu altcineva sau avanad impresia ca eram in stare de ebrietate prima oara cand m-am urcat in masina. I-am spus ca aveam doar emotii.

Acum nu mai ramane decat sa imi aleg facultate, sa-mi iau carnetul, sa trec de training (da,din nou sunt in training, al 3-lea de pana acum) si sa ma las de fumat. 🙂

Easy,a?

Poveste

Posted on de eyesblue

L-am cunoscut acum 4 ani , era vara si stiu ca in noaptea aia trebuia sa fie o ploaie de stele. Mi-era ciuda ca stateam in casa si nu aveam ce face asa ca EL mi-a spus sa iesim sa gasim un loc ca sa putem urmari „minunea” mai bine.

A fost prima oara cand ne-am intalnit. Era mai mare decat mine cu vreo 6-7 ani  dar ne-am inteles extraordinar. Inca de prima oara cand ne-am vazut, mi-a povestit despre „dragostea vietii lui”, prietena unui prieten. Era deja indragostit de ea de aproape 3 ani si nu putea sa renunte.

Mie nu mi se mai parea iubire, deja in capul meu era o singura concluzie – obsesie. Asa ca de-a lungul timpului am incercat sa-l incurajez sa isi vada de viata lui, sa incerce sa gaseasca pe cineva care chiar sa-l iubeasca. Insa el n-a renuntat.

Stiti foarte bine ca in perioada mea „neagra” n-am mai tinut legatura cu cei din jur asa ca n-am mai aflat nimic despre el pana de curand.

Si stiti ce s-a intamplat? S-a casatorit. Cu cine? Cu EA, aceeasi EA pe care a iubit-o ani de zile. Tot EA i-a daruit si un copil frumos.

Eu mai am obiceiul sa-i intreb pe oamenii din jur daca sunt fericiti. EL a fost singurul care s-a uitat in ochii mei si mi-a spus „da,sunt cel mai fericit om, zi de zi, in fiecare dimineata cand ma trezesc si ma uit la EA si apoi imi vad copilul.”

N-am crezut niciodata in genul asta de iubire. N-am crezut ca exista happy end pentru noi,muritorii de rand. Insa, exista din cand in cand un om care imi aminteste ca daca lupti si speri , Cineva acolo Sus o sa-ti intinda mana si o sa ai parte de un miracol…chiar daca trebuie sa astepti ani de zile.