Stau si ma intreb unde naiba mi-a disparut optimismul?
L-am cautat peste tot : l-am cautat in trecut, in prezent si in viitor. L-am cautat in mine si apoi fiindca nu am gasit nimic l-am cautat in altii.
Si cand l-am gasit, s-a asezat pe marginea sufletului meu, a aprins o lumanare, a facut putina lumina si putina caldura…si eu am inceput din nou sa simt, si eram bine. Dar cand deja credeam ca o sa se instaleze, a plecat.
Si-a luat si lumina si caldura si m-a lasat din nou singura, in intuneric si in frig. Si acum ma uit ca proasta in jur si caut, poate poate o sa vina din nou.
In orice caz, trebuie sa-i multumesc lui Dumnezeu ca ma ajuta atunci cand sunt la pamant … si ajutorul vine de unde nici nu ma astept…
Multumesc …