Nu e vorba de iubirea aia de care vorbeste toata lumea, e vorba de atasamentul fata de cei din jur.

Saptamana trecuta mi-a cerut fratele meu un CV pentru ca s-au eliberat niste posturi pe la banci. Si in prima faza am fost foarte entuziasmata si ma gandeam cat de tare ar fii, dar apoi cand am venit la birou si i-am vazut pe nebunii astia si cand radeam cu ei, mi-am dat seama ca au intrat in sufletul meu si nu sunt inca pregatita sa renunt la ei. Si mi-am mai dat seama ca desi am crezut ca pentru mine banii conteaza foarte mult,acum realizez ca nu e asa de adevarat.

Mai ales ca am ajuns sa le port de grija si cand au nevoie de ceva ii ajut sau cand ii vad ca nu sunt in apele lor as vrea sa le fie mai bine.

E normal avand in vedere ca ar trebui sa fie DOAR niste colegi?

P.S.: In rest sunt ok…vorba aia , exist si atat. 🙂