Nu stiu daca am mai upload-at aici melodia de la Citizen Cope – Sideways dar acum e perfecta

E vorba de atat de multe sentimente, de atatea amintiri . Merg pe strada si o simpla adiere efectiv ma trimite in trecut. Ies pe geam sa fumez si un moment simplu pentru altii trezeste in mine o emotie incredibila.

Stiu acum ca niciodata n-o sa ma vindec. Stiu ca durerea si golul din mine o sa fie la fel intotdeauna. Doar ca acum le-am acceptat ca fiind parti din mine. Nimic nu-l poate inlocui pe tata,stiu asta,dar lacrimile nu mai sunt grele sunt naturale. Sunt asa pentru ca timpul,desi nu vindeca,te ajuta sa accepti durerea ca fiind parte din tine.

Acum cateva zile, cineva care a insemnat acum cativa ani enorm pentru mine,a venit ca o furtuna de vara…la fel ca in trecut,a venit,m-a trezit ,mi-a aratat ca pot sa simt si a plecat. Probabil o sa se intoarca,probabil ca toata viata o sa tin minte. Dar acum stiu ca de asta am nevoie…aveam nevoie de ceva de care sa ma agat,de ceva care sa-mi arate ca nu am putrezit pe dinauntru.

Lasand teoria la o parte , ieri a fost o zi draguta. Dimineata am facut plaja pe bloc,apoi m-am uitat la cateva filme siropoase si am plecat spre curtea unui prieten care ne-a invitat la un gratar.  Apoi pe la 12 noaptea(dupa un apel venit din partea unui individ-cunoscut de altfel :)) ) ce cucuiete se indreptau spre Uno? Bineinteles eu si Andreea. Am mai stat si pe acolo la un suc pana au inchis (betivilor!).

M-am uitat la cateva filme in ultimele zile si vreau sa punctez unul anume : The Book of Eli. Stiu ca pentru unii este un film relativ vechi dar mie mi-a placut extraordinar de mult.

Si ca sa-mi aduc aminte de dragostea inocenta ,de demult, m-am uitat azi la Declaratie de Dragoste. Va las impreuna cu coloana sonora (care trezeste in mine cele mai ciudate sentimente) . Take care!