For you …

As putea sa scriu mii de momente cu noi doua. In ultimii ani, tu mi-ai fost si prietena si sora si mama. Tu esti puntea mea catre trecut ,legatura cu prezentul si ajutorul pentru viitor.

Mi-ai fost alaturi in momente in care altii au preferat sa isi intoarca privirea. M-ai tinut de mana atunci cand nimeni nu mai credea in mine si m-ai ajutat sa ma ridic de la pamant.

Nu cred ca mai are rost sa-ti spun ca faci parte din familie. Tata te-a iubit foarte mult (daca imi lua mie tigari,tie iti lua prajitura),bunicul meu te adora,mama mi te ofera exemplu si mereu se gandeste la amandoua,ca sa nu mai spun de Oana care deja vorbeste la plural cand e vorba de mine.

Au existat si vor mai exista momente cand ne certam,cand eu o dau in bara,cand sunt egoista si rea, stiu ca stii si ma aprobi cand citesti,dar la fel de bine stiu ca o sa ma ierti pentru ca sunt o proasta si in timp ce scriu asta ma abtin sa nu plang la birou.

Mai tii minte la mare cand ai racit? Ai facut febra 40 si eu te minteam ca n-ai febra? Chiar daca primul meu impuls a fost sa spun „ce dor imi e de vremurile alea” ,o sa spun doar „o sa traim vremuri mai bune ca alea” ,pentru ca impreuna ne putem ridica,pentru ca te iubesc si esti singura constanta din viata mea.

La multi ani ,Andreea !

http://www.youtube.com/watch?v=OoqAi8OJ9T0

If you’re lost and feeling low,

Circumnavigate the globe,

All you have is hope.

And the way you seem to flow

Circumnavigate the globe,

I never seem to lose control,

With you.

Everyone of us is high,

Everyone of us is low,

Everyone of us is here,

How about you?

Your eyes are closed,

Your head held low,

Your eyes are closed.

Everyone of us is high,

Everyone of us is low,

Everyone of us has hope,

For you.

O noua senzatie…

Este vorba de ceva ce simt de doua zile. Este ca si cum,de fiecare data cand respir curge un acid prin mine. Din gat pana in picioare,apoi in maini si imi inunda capul.

In plus,in loc sa ma bucur ca maine plec la mare,simt un disconfort.Vreau sa merg,imi doresc,dar ma simt ciudat..si din nou simt acidul ala. E al dracului de urat!

http://www.youtube.com/watch?v=UrIiLvg58SY

Another one bites the dust…

Am ajuns sa avem reuniuni de familie la inmormantari.

Azi,pe la 18,am auzit-o pe mama cum tipa la telefon. Cand m-am dus sa vad ce s-a intamplat,imi spune ca unchiul meu(fratele ei) a murit.

EL este (a fost) singurul unchi pe care l-am avut. Singurul barbat de care imi leg copilaria (exceptie tata/fratimiu).  Cand am vazut disperarea care a cuprins-o pe mama, am simtit ce simte doar gandindu-ma la fratele meu.

People are starting to die on me/on us. Intr-o oarecare masura ma obisnuisem cu gandul mortii tatei,dar sa vad cum inca o persoana dispare,mi se pare mai presus de orice. E prea mult pentru oricine.

Si stai si te gandesti si te intrebi ca prostul : De ce?

Nu stiu daca am mai upload-at aici melodia de la Citizen Cope – Sideways dar acum e perfecta

E vorba de atat de multe sentimente, de atatea amintiri . Merg pe strada si o simpla adiere efectiv ma trimite in trecut. Ies pe geam sa fumez si un moment simplu pentru altii trezeste in mine o emotie incredibila.

Stiu acum ca niciodata n-o sa ma vindec. Stiu ca durerea si golul din mine o sa fie la fel intotdeauna. Doar ca acum le-am acceptat ca fiind parti din mine. Nimic nu-l poate inlocui pe tata,stiu asta,dar lacrimile nu mai sunt grele sunt naturale. Sunt asa pentru ca timpul,desi nu vindeca,te ajuta sa accepti durerea ca fiind parte din tine.

Acum cateva zile, cineva care a insemnat acum cativa ani enorm pentru mine,a venit ca o furtuna de vara…la fel ca in trecut,a venit,m-a trezit ,mi-a aratat ca pot sa simt si a plecat. Probabil o sa se intoarca,probabil ca toata viata o sa tin minte. Dar acum stiu ca de asta am nevoie…aveam nevoie de ceva de care sa ma agat,de ceva care sa-mi arate ca nu am putrezit pe dinauntru.

Lasand teoria la o parte , ieri a fost o zi draguta. Dimineata am facut plaja pe bloc,apoi m-am uitat la cateva filme siropoase si am plecat spre curtea unui prieten care ne-a invitat la un gratar.  Apoi pe la 12 noaptea(dupa un apel venit din partea unui individ-cunoscut de altfel :)) ) ce cucuiete se indreptau spre Uno? Bineinteles eu si Andreea. Am mai stat si pe acolo la un suc pana au inchis (betivilor!).

M-am uitat la cateva filme in ultimele zile si vreau sa punctez unul anume : The Book of Eli. Stiu ca pentru unii este un film relativ vechi dar mie mi-a placut extraordinar de mult.

Si ca sa-mi aduc aminte de dragostea inocenta ,de demult, m-am uitat azi la Declaratie de Dragoste. Va las impreuna cu coloana sonora (care trezeste in mine cele mai ciudate sentimente) . Take care!

Pacat ca uneori avem atatea nume scrijelite adanc in inima incat nu-l mai gasim pe cel potrivit…si-l cautam toata viata.

P.S.: Invat sa visez din nou ..de data asta singura.

Am obosit..

..sa traiesc,sa respir,sa gandesc,sa ma doara. Gandul clipei urmatoare ma oboseste si simt ca in mine ceva se rupe cu fiecare gura de aer.

Am obosit sa ma mai intreb „de ce?” , am obosit sa ma prefac,am obosit plangand,am obosit traind .

Nu mai vreau..nu mai vreau sa mai existe maine..nu mai vreau sa fiu ..dar DOamne,daca se intampla,ai tu grija de EA?

Ma doare atat de rau ca as vrea sa ma tarasc, atat de rau ca as da orice sa te mai vad.

Nici nu mai are rost sa intreb ..de ce?