…as vrea sa pot scrie tot ce-mi trece prin minte dar apoi realizez ca sunt prea multi oameni pe care ii cunosc (si care ma citesc) ca sa pot face asta. Si imi pare rau..

…as vrea sa am o a 2-a sansa.

…as vrea sa nu mai scriu atat de trist

…as vrea sa te revad

…as vrea sa vina Zanul de la Transilvania si sa-mi ofere solutia ideala cu 0% dobanda

…as vrea sa simt. Sa simt iubire,fericire. Sa am un zambet d’ala cretin.

…as vrea sa ma trezesc maine de dimineata si sa-mi dau seama ca totul a fost un cosmar.

Nu,speranta nu moare ultima. La mine moare prima.

L.E. : M-am intalnit cu verisoara mea si am fost la un suc. A fost si Andreea. Am mers la o teraso-cafenea (Cafeneaua Smardan) si chiar m-am simtit bine. Tot acolo am gasit ceva din mine..ceva ce credeam ca am pierdut. Acolo mi-am regasit bataile inimii. Din pacate,tot acolo le-am si lasat.

Cateodata mi se pare ca sunt intr-un cazan cu rahat si n-o sa mai ies. Bine,mai tot timpul am senzatia asta dar acum se accentueaza.

Oare sunt prea plictisita? Sau e altceva si am revenit la capacitatea mea de a-mi bloca gandurile si durerea?

I guess I’ll never know the real answear,because I’m too busy blocking myself from me.