Lună: aprilie 2010

As vrea…

Posted on de eyesblue

…as vrea sa pot scrie tot ce-mi trece prin minte dar apoi realizez ca sunt prea multi oameni pe care ii cunosc (si care ma citesc) ca sa pot face asta. Si imi pare rau..

…as vrea sa am o a 2-a sansa.

…as vrea sa nu mai scriu atat de trist

…as vrea sa te revad

…as vrea sa vina Zanul de la Transilvania si sa-mi ofere solutia ideala cu 0% dobanda

…as vrea sa simt. Sa simt iubire,fericire. Sa am un zambet d’ala cretin.

…as vrea sa ma trezesc maine de dimineata si sa-mi dau seama ca totul a fost un cosmar.

Nu,speranta nu moare ultima. La mine moare prima.

L.E. : M-am intalnit cu verisoara mea si am fost la un suc. A fost si Andreea. Am mers la o teraso-cafenea (Cafeneaua Smardan) si chiar m-am simtit bine. Tot acolo am gasit ceva din mine..ceva ce credeam ca am pierdut. Acolo mi-am regasit bataile inimii. Din pacate,tot acolo le-am si lasat.

Cateodata mi se pare ca sunt intr-un cazan cu rahat si n-o sa mai ies. Bine,mai tot timpul am senzatia asta dar acum se accentueaza.

Oare sunt prea plictisita? Sau e altceva si am revenit la capacitatea mea de a-mi bloca gandurile si durerea?

I guess I’ll never know the real answear,because I’m too busy blocking myself from me.

A.M.R.

Posted on de eyesblue

Anul trecut pe vremea asta contorizam zilele pana la ziua mea. Anul asta numar zilele de cand el nu mai e.

Maine ..3 luni .. si inca nu pot crede.

In week-end a fost frumos. Sambata m-a luat fratimiu cu el la un gratarel,putin offroad (putin mai mult) si o plimbare pe lacul snagov. M-a scos din ale mele.

Duminica iar a fost agitatie,au venit rubedeniile pe la noi..nu am avut prea mult timp sa gandesc.

Apoi saptamana a trecut la fel. Birou,casa,somn.

Maine e vineri…sunt curioasa cum o sa ma simt week-end-ul asta.

Trying..

Posted on de eyesblue

..to start over,to get a grip..

Nu prea am fost „om” in ultima vreme. M-am simtit foarte rau,atat psihic cat si „spiritual”. Am senzatia ca nu mai stiu cine sunt,nu am idee cum sa-mi revin si cum sa accept. Nu mai stiu sa vorbesc cu oamenii din jur,mi-am pierdut vorbele. M-am afundat atat de mult in starea asta incat am uitat ca trebuie sa mai ies si din sfera gandurilor mele.

Nu stiu ce s-a intamplat exact sau de unde a inceput toata chestia dar ma simt pierduta. De fiecare data cand inchid ochii am in fata imaginea lui cand era in cosciug. Nu pot uita si nu pot da la o parte imaginea aia. Azi am fost cu mama sa plantam niste flori la mormant si efectiv imi venea sa ma intind acolo si sa nu ma mai ridic.

Nu mai vreau nimic,nu vreau sa vina ziua de maine,nu vreau nimic anume. Am visat ca muream si desi atunci cand eram mica asta era cosmarul suprem,acum nu m-a impresionat. Acum vreo saptamana mi-a venit in minte gandul ca eu nu mai am mult de trait. Dar nu stiu de ce..pur si simplu asta am gandit.

Nici macar eu nu stiu daca ma complac in starea asta sau chiar nu pot sa ies din ea.Nu stiu daca vreau,sau daca am destula energie.

Mi-e atat de greu sa ma impac cu trecutul. Nu ma pot ierta pentru tot ce i-am spus,nu ma pot ierta pentru simplul fapt ca n-am fost langa el. Nu il sunam,nu ii dadeam macar un mesaj.

Acum stau si ma intreb cat o sa mai tina starea asta. Mult nu pot s-o mai duc asa…e prea mult,n-am fost niciodata pregatita pentru asta.Imi tot spun ca poate daca avea si el o varsta inaintata era mai usor. Dar poate e doar o scuza.

Ma uit la oameni batrani cu nepotii si ma gandesc ca el n-a apucat nici macar sa il casatoreasca pe fratimiu. N-a apucat nici macar ziua mea..o sa fac 20 de ani si el n-o sa fie. Cum as putea sa ma impac cu asa ceva?

E atat de vie amintirea lui incat ma doare fizic. Si regretul tot fizic ma doare..mi-e sila de mine si de cat de prefacuti sunt unii. In rest e doar indiferenta…

Mi se spune frecvent ca trebuie sa fiu tare..cum? Aveti idee ce inseamna asta? Ca eu una nu stiu.

Sunt dezamagita si mi-am pierdut calea. Nu mai stiu de unde am plecat si sunt in intuneric. Ma uit in trecut dar nu-l mai vad asa cum il vedeam pana acum. Acum il vad doar pe tata si toate amintirile cu el..si alea bune,dar mai ales alea rele.

Incerc cand raman singura sa nu ma mai ingrop in amaraciune dar nu imi reuseste. O melodie,un moment,un deja-vu,orice.

Nu-mi doresc decat sa incetez sa exist. Brusc. Sa uit si sa fiu uitata.