Stiu ca n-am mai scris de ceva vreme. Am incercat sa evit sa scriu pentru ca probabil n-as fi facut altceva decat sa ma plang si asta insemna sa dau glas gandurilor destul de dureroase.

N-am avut o perioada prea buna. M-am gandit foarte mult la tata si la tot ce a fost ,dar incerc sa accept lucrurile asa cum sunt si ma rog din suflet ca la un moment dat sa nu ma mai simt atat de doborata.

Ieri si azi au fost zile frumoase. Am fost si mi-am cumparat role,m-am intalnit cu fetele si am ras. Chiar am ras.

Desi pana acum tot ce imi doream era sa dorm,acum parca am pofta de viata. Azi m-am trezit devreme si maine planific sa fac la fel. Incerc sa ma desprind de lumea de vis pe care mi-o creez si sa incep sa traiesc.

De asemenea mi-am dat seama ca am nevoie sa ma impac cu propriul trecut ca sa pot accepta prezentul si sa primesc viitorul.

La servici e ok. Baietii clar nu sunt pe creanga lor dar imi place ca atmosfera s-a destins si radem si glumim mai toata ziua. Astfel trece timpul uber repede.

Cred ca a venit primavara si in sufletul meu!

Apropo ,ma gandeam intr-o zi cand eram pe terasa (la birou) la urmatoarea chestie : oamenii isi fac cruce si pupa icoane,dar dau cu piciorul unui copil,ei isi fac cruce in timp ce il injura pe nesimtitul ala de mosneag care nu traverseaza mai repede,pupa icoana in timp ce se gandesc cu sila la altii. Oare ipocrizia nu mai are limite sau biserica a avut un PR atat de bun?