Se intampla deseori cand ma gandesc altundeva sa gresesc data,adica sa scriu in loc de 2010 ,2009.

Si ma apuca gandurile…Anul 2009 :

-la inceputul anului am ars-o frumos..am lenevit mult,mi-am facut griji pentru BAC si planuri de viitor

-a venit BACul si a trecut..si eu l-am trecut,cu bine chiar.

-nu m-am dus la mare,nici la munte. Nu am plecat nicaieri dar am haladuit prin mai multe parti.

-tot in vara am trait si cateva povesti frumoase..poate chiar ultimele povesti cu sentimente si fara prejudecati.

-a venit toamna..m-am mutat,credeam ca-mi traiam visul. Apoi am aflat de tata dar nu m-a lovit realitatea asa repede.

-timp de 4 luni am trait departe de mama,de tata,de casa…am trait multe,am trecut prin multe. M-am schimbat mult,poate ca am pierdut din mine prea mult intr-o perioada prea scurta . Nu stiu cat observa cei din jur (desi 2 persoane care ma cunosc relativ bine,mi-au confirmat ca ceea ce spun e adevarat) ,dar eu simt. Nu mai am veselia aia si daca par vesela,in 90 % din cazuri ma prefac. Nu vreau sa sune altfel decat este,eu rad,mai rar dar rad,  insa sunt putine ocaziile cand rad din suflet. SI pe langa veselie simt ca am mai pierdut si altele,nu stiu cand si cum.

-iarna a fost lunga si rece..la propriu. El a murit si eu se pare ca nu pot sa trec peste. Poate de asta nu sunt in stare sa am o relatie de lunga durata,pentru ca sunt atat de idealista si caut atat de multe intr-un om,poate mi-e frica de obisnuinta. Ne obisnuim cu omul ala si devenim atat de comozi ca uitam ce inseamna cu adevarat pentru noi..dar asta intr-o alta zi.

Ii povesteam Andreei ca mi s-a parut ciudat si usor tras de par cand imi spunea Oana ca ea se gandeste zilnic la mama ei . Acum realizez ca avea dreptate. Orice chestie,oricat de mica si nesemnificativa ar fi pentru altii,mie imediat imi trezeste o amintire. SI in ultima vreme am amintiri pe care le-am crezut pierdute,momente pe care nu mi le-as fi adus aminte nici in 1000 de ani. Cel mai trist este ca sunt destul de rare momentele cand am amintiri fericite,cel mai des imi amintesc de clipele alea urate.

Simt iar cum ma cuprinde disperarea..maybe,after all,i really am a weak person.