Am amestecat muzica intr-un fel tare ciudat in seara asta. Sunt singura si ma las in voia simtirii…
No love,no glory/ No hero in her sky..
Apari zambind , prelungind vara
Si readuci toata lumina diminetii , seara
Si ceva ce nu am mai ascultat de mult : I’ve got a babylon feeling …
De ce tocmai Ciresarii? Pentru ca este cartea copilariei mele,pentru ca au fost primele volume citite cu atat de multa pasiune incat dupa ce le-am terminat le-am luat iar la citit…pentru ca tata mi-a dat primul volum.
Zilele astea mi se facuse dor ,asa ca intr-o pauza la serviciu m-am hotarat sa caut pe net sa vad daca le gasesc uploadate. Si le-am gasit…acum m-am apucat sa le „rasfoiesc” din nou.
Probabil simt nevoia sa fiu iar in vremurile alea..vremurile in care grijile mele se limitau la cat timp liber am pentru iesit pe afara si cum sa-l enervez mai rau pe fratimiu. Acum totul e diferit,traiesc altfel si sunt prea…mare.
Timpul trece si nu-l putem opri. Oamenii sufera si nu-i putem ajuta. Durerea nu se masoara ..probabil pentru ca uneori este atat de intensa incat ar omori un om.
Astazi mi-am petrecut ziua acasa la parintii mei. Am primit un telefon de la cineva care acum cateva saptamani m-a facut sa plec val-vartej din Buftea ca sa prind maxi sa ne intalnim. Azi mi-a fost indiferent..mi-am dat seama ca momentele cu persoanele care te iubesc cu adevarat sunt numarate. Si daca exista cineva care nu iarta acela este timpul.
Oare ce se petrece in inima unui om care stie ca zilele lui sunt pe sfarsite? Oare are regrete sau ar face ceva diferit? Oare rememoreaza amintirile si zambeste sau plange? Ceea ce am citit azi in ochii lui a durut…sufera ,sufera cum nimeni nu merita si pe langa el sufera multi altii care poate ar trebui sa intoarca spatele sa plece. Dar nu o fac..pentru ca avem suflet si avem mila,iubire si stim ca timpul chiar nu sta in loc.
Ai dreptate, am fost egoista cand am pus problemele mele de rahat mai presus de ceea ce conteaza cu adevarat …si in momentul asta EL conteaza cel mai mult pentru ca daca il abandonez acum,nimeni n-o sa ma ierte,nici macar eu n-o sa ma iert.
Poate n-are sens ce scriu dar mi-am amintit ca nu traiesc pentru nimeni si nu scriu pentru nimeni decat pentru mine si sufletul meu…iar acum e mai greu ca oricand.
Multumesc pentru seara asta Bro’,mi-ai amintit ca si tu ai fost la fel ca mine si ai suferit la fel ca mine..poate nu o sa citesti niciodata ce scriu acum but you mean the world to me and no one could ever change that. Thanks for making me stronger.
…ce-mi doresti tu mie si sa ti se-ntample tie!”
Azi cica mi s-a furat telefonul. Nu va bucurati,l-am recuperat pana la sfarsitul zilei.
I can’t do this no more…I just don’t have the energy required to face all this.
:)) Hey there! Wazzuuup?
Eu sunt bine,sanatoasa..deocamdata.
Am venit sa povestesc ultimele detalii (picante? nu nu) din viata mea.
Paaaaaai incep cu noul meu loc de munca. Desi prima zi a fost un mic cosmar,mi-am revenit in urmatoarele 2. Oamenii sunt foaaarte ok,colectiv de oameni tineri,cel mai „batran” fiind si directorul care are max 40 de ani.
Impart imensul birou cu inca 4 tipi care la randul lor sunt surprinzator de … copii.
DF este cel mai nou si cel mai serios,in ultima vreme am observat ca s-a dat si el pe brazda ,mai scapa o gluma ceva.
AD este bad boy-ul biroului…genul ala de cuceritor care o arde timid. Cu el am vorbit cel mai mult pentru ca e singurul care fumeaza si mergem impreuna in pauze si apucam sa mai vorbim.
FD …arogant,frumos,destept,nevasta insarcinata :)) ah,am uitat ca e extrem de enervant,e prea sigur pe el dar in acelasi timp ma ajuta foarte mult si are rabdare cu mine sa ma invete anumite chestii.
si mai este ID ..care este porcos si dezghetat si imi zice „sarumana” desi l-am rugat sa nu-mi mai spuna asa! Imi place la nebunie modul lui de a injura. E o caterinca de om ..el se cearta cu toate lumea razand.
Desigur sunt mult mai multi oameni dar pe astia ii stiu cel mai bine avand in vedere ca stau atatea ore pe zi cu ei acolo.
Imi place ce fac..nu ma trezesc exasperata ca IAR ma duc la munca plus ca in sfarsit lucrez intr-un mediu la care am visat.
In alta ordine de idei,maine am primul examen. Good part: n-am invatat dar exista o a 2-a sansa ..the bad part : nu stiu ce sa fac pentru ca nu stiu daca o sa am bani sa platesc a 2-a rata si nici nu vreau sa le cer bani alor mei..
Am avut in sfarsit o discutie mai serioasa cu fratele meu azi. Pentru prima oara ever s-a gandit sa insiste sa vina sa ma vada (eu l-am rugat,apoi m-am razgandit si i-am zis sa nu mai vina) asa ca am avut ocazia sa-i explic anumite lucruri pe care le gandise gresit in privinta mea. Eu mi-am rezolvat cateva dileme si am spus ce aveam pe suflet iar el a plecat cu o impresie total diferita decat cea pe care o avea inainte sa vina ( acum fiind una mult mai buna).
Nu stiu daca o sa fie bine,incerc sa le iau pe rand dar nu prea merge strategia asta. Teoria este foarte simpla dar cand vorbesti concret parca esti in bezna. Deja ma plictisesc/enerveaza oamenii care imi spun ca o sa fie bine si ca toate se rezolva si toate problemele au o rezolvare. FRATE,nu e adevarat. Cateodata,sunt situatii cand esti in cacat pana la gat si nu mai poti sa iesi si nici nu e o mana pe langa tine sa te traga.
Anyway, maine ma duc macar sa vad in ce consta examenul ala ca n-am idee ce trebuie sa scriu . Istoria culturii romane moderne ..
Best wishes! Hugs
Nu stiu cum si de ce dar se pare ca nu mai trebuie sa astept pana vineri pentru raspuns : I’ve got the JOB!
Thank You!
P.S. : I’m glad I’ve met you,you’re a wonderful person…
Clar! Iar am inceput cautarile pentru un job. Azi am fost la un interviu si zilele astea astept iar un telefon. Sper din suflet sa fie bine ca am 1000 de griji si am impresia ca nu se mai termina problemele. Ma gandesc la toate si am impresia ca sunt fara capat…mi-e teama sa nu o dau in bara.
In week-end am fost pe acasa. Sambata am avut o maaare cadere nervoasa,duminica parca a fost mai bine.
Nu stiu de ce dar fiecare zi mi se pare o provocare,incerc sa o iau ca atare fara sa ma gandesc prea mult. Fratimiu a luat-o maxim razna,maxim am spus!
Singurul lucru care ma mentine pe linia de plutire este faptul ca am „o mana de oameni” care imi sta alaturi,oameni care sunt neconditionat alaturi de mine. Va multumesc mult si poate deseori va gresesc dar stiti ca va iubesc foarte mult.
En conclusion ( prietenii stiu :)) ) incep sa-mi dau seama ca sufletul valoreaza de mii de ori mai mult decat orice cont gras din banca si ca traim cu impresia ca persoanele iubite sunt nemuritoare…nimeni nu traieste vesnic,de aceea ar trebui sa profitam acum de ele si sa le oferim toata dragostea si intelegerea.
Hugs & kisses! ( Iancului rullz!)
Daca as avea ce spune as spune dar in ultima vreme zilele trec la fel. Aceleasi ganduri,aceeasi frica,aceeasi strangere de stomac…
Zambesc,raspund,merg in continuare. Aplic pentru alte joburi,incerc sa ma descurc.
Ieri am iesit cu Andreea si cu un prieten bun(da Robert,despre tine e vorba).
Cred ca la un moment dat m-am panicat altfel nu-mi explic starea ciudata pe care o aveam. N-am mai iesit din casa decat cand am plecat la serviciu si week-end-urile cand sunt in Buftea.
Altceva…de altceva nu ma interesez si nici nu ma preocupa..Maybe I’ll tell you someday.
Sanatate si noroc in noul an! La multi ani (isn’t that ironic?!)
…vara aia cand am plecat amandoi de nebuni? De parca eram doi copii fara griji fugiti de acasa…
…iarna aia cand am citit iubirea in ochii tai?
…cand am ras cu totii de prostiile alea de filme?
Eu mai tin minte si as vrea sa dau timpul inapoi. Regretele mele sunt poverile cele mai grele si mi-e frica de sfarsit. Stiu ca te doare si ca e incredibil de repede totul si pe mine ma doare si as da orice sa te ajut,as da orice sa-ti pot spune tie toate cuvintele astea dar mi-e frica…mi-e frica sa nu vad cu adevarat durerea pe care o ascunzi.
Iarta-ma
Iarta-ma
Randuri cu ganduri 