Impossible…

„This is not a circus
So don’t you play me for a clown
How long can emotions keep on goin’ up and down…”

It’s almost a week since i’ve lost my mind…again.

LYRICS:
What do you do when you know
something’s bad for you
And you still can’t let go?

I was naive
Your love was like candy
Artificially sweet
I was deceived by the wrapping

Got caught in your web
And I learned how to bleed
I was prey in your bed
And devoured completely

And it hurts my soul
Cause I can’t let go
All these walls are cavin’ in
I can’t stop my sufferin’
I hate to show that I’ve lost control
Cause I, I keep going right back
To the one thing that I
need to walk away from

I need to get away from ya’
I need to walk away from ya’
Get away, walk away, walk away

I should have known
I was used for amusement
Couldn’t see through the smoke
It was all an illusion

Now I’ve been lickin’ my
wounds (licking my wounds)
But the venom seeps
deeper (deeper, deeper)
We both can seduce,
But darling you hold me
prisoner (prisoner)

Oh, I’m about to break
I can’t stop this ache
I’m addicted to your allure
and I’m fiendin’ for a cure
Every step I take
Leads to one mistake
I keep going right back
To the one thing that I need…
I’m about to break
can’t stop this ache
Gettin’ nothing in return
What did I do to deserve
The pain of this slow burn
And everywhere I turn
I keep going back to one
thing that I need,
To walk away from

I need to get away from ya’
I need to walk away from ya’
Get away, walk away, walk away

Everytime I try to grasp for air
I am smothered in despair,
it’s never over, over
Seems I never wake from this nightmare
I let out a silent prayer,
let it be over, over

Inside I’m screamin’
Begging, pleadin’ no more
Ah,Ahh…

Now what do I do
My heart has been bruised
So sad but it’s true
Each beat reminds me of you

It hurts my soul
Cause I can’t let go
All these walls are cavin’ in
I can’t stop my sufferin’
I hate to show that I’ve lost control
Cause I, I keep goin’ right back
To the one thing that I need…
Oh, I’m about to break
And I can’t stop this ache
I’m addicted to your allure
And I’m fiending for a cure
Every step I take
Leads to one mistake
I keep goin’ right back
To the one thing that I need…
Oh, I can’t mend
This torn state I’m in
Getting nothing in return
What did I do to deserve
The pain of this slow burn
And everywhere I turn
I keep going right back
To the one thing that I
need to walk away from

And then…

…All hell broke loose !

(Cuvintele mele sunt de prisos,totul este intr-o singura melodie…)

Cand totul se darama-n jurul tau
Aminteste-ti sa nu-ti pare rau
Aminteste-ti de ce-ti spun acum
O sa ramanem doar poze intr-un album.

I:
Uneori as vrea sa fi ramas
Acelasi copil, putin retras
Acelasi copil, cand asteptam
Craciunul cu nasul lipit de geam
As vrea sa nu-nteleg tot ce inteleg acum
Mi-as dori sa nu spun ce spun
Fara sa vrei, fara sa iti dai seama
Nu-i mai ai in preajma pe tata si pe mama
Totu-i facut doar din franturi
Ai momente in care uiti sa te bucuri
Tot mai dese sunt in schimb momentele
In care vrei sa incetezi aceste vise rele
Mult prea orbi ca sa vedem
Ne pierdem fara sa-ntelegem
Din pamant ne-ntoarcem in pamant
Suntem pan’ la urma niste frunze-n vant.

II:
Totul e sigur ca un joc de zaruri
Viata e ce se-ntampla in timp ce-ti faci planuri
Nu uita, nu regreta
Obosesti sa mai traiesti
Te-ntrebi in ce directie sa pasesti
Cand ti se par toate fara sfarsit
Iti gasesti bucuria intr-un rasarit
Parca-ti gasesti zambetul printre riduri
Parca nu ai in jur atatea ziduri
Iti vine mai usor sa te minti
Sa nu se vada atunci cand strangi din dinti
As vrea de multe ori de ganduri sa scap
As vrea sa nu-mi treaca prin cap ce-mi trece prin cap
As vrea sa nu fi scris tot ce-am scris
Ma uit pe versuri si dau vina pe pix.

Caut…

…un om.

Precum in povestioara cu Diogene.

Mergeam ieri pe strada,prin ploaie si nu ma grabeam sa ajung in casa goala. Ma uitam la oameni si vedeam suflete goale imbracate scump sau ieftin,invelite in parfumuri placute sau stridente.

Incercam sa-mi dau seama de tiparele umane. Chiar radeam in sinea mea si realizam ca unele chestii nu se potrivesc deloc. Dar deloc. Fiind sarbatorile mi-am auzit cate o „glumita” de la familie in legatura cu singuratatea mea. Bineinteles ca nu pot pleca ,cu varul meu si prietena lui la munte pentru ca as fi a 3-a roata de la caruta. Si cine vrea asta?!

Unde se termina jocul? De ce intotdeauna caut ceva mai mult? Si nu ma refer strict la relatii,ci si in general.Nimic si nimeni nu ma multumeste pe deplin,nu mai folosesc cuvinte de genul ” e extraordinar”,”perfect” bla bla. Acum totul la mine este ..ok.

In alta ordine de idei am avut o discutie interesanta ieri cu un tip in maxi,in timp ce ma indreptam spre Buftea. Foarte comunicativ de fel si amabil,mi-a facut loc pe scaunul de langa. Din vorba in vorba m-am trezit spunandu-i ca „e normal la 20 de ani sa crezi ca lumea e a ta…e normal ca eu sa cred ca o sa reusesc si ca o sa am totul,cat mai repede cu putinta.” Atunci el s-a uitat la mine si mi-a spus ” asa credeam si eu si am tot crezut,dar viata te ingenuncheaza si o sa vezi ca daca nu te lasi tavalita in noroi sau daca nu-ti lasi principiile la o parte,n-o sa ajungi nicaieri. Esti tanara si frumoasa,dar ai grija,nimeni nu-si mai permite in ziua de azi sa aiba principii.”

M-a intristat. Am trait cu speranta ca nimeni nu va da glas temerilor mele. Parca odata spuse cu voce tare,au un ecou mult mai puternic in suflet si in ratiune.

Am inceput din nou sa ma intreb care imi sunt limitele si pana unde ajunge „plapuma” mea.

P.S.: Intru in „criza” de muzica…parca am uitat toate melodiile care acum mult timp ma..extaziau 🙂

Starting over yet again..

Tin minte ca asta era titlul unei carti din categoria Self-help..din Sex And The City. Nu stiu de ce mi-a venit asta in minte dar parca asta fac de ceva timp incoace.

Cu ce sa incep?

Poate m-am maturizat..prea mult. Poate nu traiesc pentru varsta mea sau poate toate astea sunt doar idei preconcepute. Poate asa este normal sa fiu la 20 de ani.

Anul asta (ca si ultimii 2-3 ani) nu simt sarbatorile. Acum mai acut decat in alte dati. Nu mai sunt acasa,n-am mai facut bradul cu fratele meu si mirosul de cozonac nu exista.

Anul asta am realizat cat de cretini suntem cateodata. Cat de mult tinem la viitor si lasam prezentul sa devina o amintire. Una neplacuta atunci cand te izbeste realitatea.

O persoana esentiala pentru universul meu este ..pe moarte. Mie imi vin in minte doar cuvintele grele care s-au spun,usile inchise si minciunile scuipate printre dinti. Daca ma gandesc la amintirile dragi si clipele frumoase imi vine sa urlu de durere.

M-am transformat intr-o persoana rea. Tin ranchiuna si intorc spatele oricui. Eu nu eram asa,iertam la minut.

De abia acum ne dam seama(eu,mama si fratele meu) ce inseamna sa pierzi. De abia acum avem rabdarea si dragostea pe care trebuia s-o avem de la inceput. Acum regretam si este prea tarziu..pentru el si pentru noi.

Am rupt legatura cu enorm de multe persoane. De fapt,cu toate persoanele exceptand sfera familiei mele. Bineinteles,Andreea face parte din familie. Nu ma simt izolata asa cum ar trebui,ma simt..comfortabil . Chestia asta ma sperie mai rau.

Acum am un singur loc de munca iar in partea cealalta unde am lucrat cred ca am cumulat la experienta …ohohooo!

Nici nu stiu ce naiba sa mai zic..iar inceput sa ma pierd in ganduri fara sa le scot la suprafata. Rahat,m-am transformat in fratimiu.

Noapte buna!

And noooow…

Sa fiu sincera nu prea am avut timp sa scriu.. M-am cufundat total in munca si m-am hotarat sa duc la bun sfarsit ce am inceput…

Din fericire,in ultima vreme am mai si iesit,am cunoscut si cativa oameni de treaba si incet incet se pare ca lucrurile se rezolva…

Mare lucru nu am de povestit. M-am mutat din nou,dar acum e pe termen lung…zona e super ok,”locsorul” nostru e frumos si avem un tip simpatic la un fast-food peste drum care ne da mereu chestii din partea casei 😀

Ma ingrozeste gandul ca vine Craciunul..parca anul asta e un blestem..sper doar sa nu existe lacrimi…