Azi,dupa mult timp,mi-am incarcat bateria vechiului telefon si uitandu-ma pe acolo am gasit niste citate din „De ce iubim femeile” :

„Amorul nostru nemuritor s-a dus dracului”

„Imediat cum cerul se colora roz-sangeriu,simteam cum se apropie de mine valuri de disperare si suferinta. Era ceva fizic,o durere localizabila in centrul pieptului. Nu mai puteam respira,muream de nefericire.”

„Exist pentru ca ma caut pe mine insumi.Nu ma caut ca sa ma gasesc : faptul ca ma caut pe mine insumi este semnul ca deja m-am gasit.”

„Pentru ca sunt femei,pentru ca nu sunt barbati,nici altceva. Pentru ca din ele-am iesit si-n ele ne-ntoarcem si mintea noastra se roteste ca o planeta greoaie mereu si mereu,numai in jurul lor.”

Asa … mi-au placut pentru ca in momentul ala au avut un efect puternic asupra mea. Pentru ca incercasem cu un an in urma sa citesc cartea si mi se paruse extrem de vulgara. M-am minunat apoi cat de tampa sunt si cat de frumoasa e cartea.

Stiu ca am avut o idee cand am inceput post-ul asta dar acum am deviat prea mult. Anyhow,azi am trecut prin stari extreme. De la veselie si exuberanta la tristete si melancolie. Oare vremea-i de vina?

„Cine nu s-ar cutremura gandindu-se la nenorocirile pe care le poate pricinui o singura legatura primejdioasa?” – Legaturi Primejdioase