Si iata ca am reusit. Daca as sta sa va povestesc intreaga peripetie,mi-ar trebui un alt blog 🙂

Totusi,pe scurt,am fost ieri sa-mi depun dosarul la facultatea mult iubita si dorita SNSPA – Comunicare si Relatii Publice,facultatea de care m-am indragostit la prima vedere (mai bine zis citire de pe forum). Uite-ma asteptand sa mi se inregistreze plange.. pardon,dosarul si brusc sunt rugata sa o urmez pe o domnisoara (vesela si draguta) care ma duce fix la …interviu! Rahat,aratam ca naiba,eram obosita si fara chef,nu voiam sa dau interviul atunci. Dar nu aveam incotro.

Copii aceia erau foarte stresati,cand ieseau de acolo parca ieseau din casa groazei,si tot asa. Eu,vesela ca o floricica,dadeam sfaturi in stanga si-n dreapta. Pana la urma mi-a venit si mie randul. Ce sa spun,n-am dat ce era mai bun din mine,nici pe departe,dar am fost atat de dezghetata si de directa incat domnul profesor care ma ironiza continuu ,s-a imbunat si mi-a spus :

– Daca iti dau o sansa,te tii de ea?

– Normal. V-am spus doar,daca nu intru acum eu insist. Nu scapati de mine.

– (a zambit) Bine,atunci ne vedem la cursuri 😉

Faza e ca eu am dat la ID . Pentru ca o sa ma mut ,o sa lucrez full time,dar i-am intrebat daca pot participa la cursurile de zi. Si mi s-a spus ca normal ca pot. Asa ca am sa profit de ocazia pentru ca, din ce am citit ,cursurile alea sunt ca un magnet pentru mine,nu pot rezista.

Bineinteles ca am fost singura careia i s-a spus asa,neoficial,ca sunt admisa. Si ma simt bine…pentru ca nu m-am pierdut,pentru ca am ramas tot eu,pentru ca mi-am pastrat punctul de vedere…

In rest,sunt bine…vreau la mare si sa ma plimb cu motorul. Imi doresc putine,nu?:)