Zi: iunie 13. 2009

Landing in London

Posted on de eyesblue

Nu stiu cu exactitate ce anume imi provoaca starea asta. Simt nevoia de ..ceva…cred ca am nevoie sa simt 🙂

Melodii depresive stagneaza in playlist-ul meu..Shape of my heart,Landing in London,Here without you,You,Love,To the moon and back..Damn,trebuie sa-mi revin!

La naiba,mai am 9 zile(?!) pana la Bac si eu stau cu palma’n …. toata ziua,imi plang de mila,ma gandesc la vremuri cu soare,dar n-as pune mana, a naibii ce sunt, sa deschid o carte.

Ma simt ciudat. As vrea sa dau „skip” acum,sa treaca zilele astea mai repede.Eventual sa iau bac-ul,sa iau admiterea..sa ma trezesc fix pe 1 august,sa plec la mare,sa imi fac alte planuri. Nu-mi vine sa cred,ma pang ca nu trece timpul,si el zboara.

Am obsesii.Am o obsesie noua…si…ma obsedeaza :))

Stiu,am luat-o razna.Buna,eu sunt Diana. Sunt nebuna de legat,dar se trateaza..cu somn. 🙂

The End Of The Story…

Posted on de eyesblue

Fiecare inceput are si un sfarsit . Fiecare viata are o destinatie . Noi am plecat in viata sa ne aflam destinatia.

Am stat in spate…am stat ascunsa de multime,de rasete si de lacrimi,de caldura si de priviri. Am stat si am „trecut” peste toate momentele frumoase,peste toti anii in care ma trezeam (sau nu) dimineata chinuita de gandul ca e o noua zi de scoala. N-am vrut sa plang,n-am plans,dar am avut lacrimi in ochi cand mi-am vazut toti colegii ,in sfarsit,impreuna.

Ce mai e de zis? N-o sa uit cum ma luptam in clasa a 9-a si a 10-a pentru ei.N-o sa uit cum am lipsit toata clasa a 11-a de nici nu stiu cum am trecut anul.Nici cand ne strageam gasca mare in spatele atelierelor sa fumam,si radeam precum curcile de orice.

Nu regret! Pentru prima oara in viata mea de liceu,nu regret nimic,absolut. M-am schimbat incredibil de mult,nici mie nu-mi vine sa cred. Incepand cu faptul ca m-am schimbat foarte foarte mult fizic,la mentalitate si fel de a gandi,nu mai zic. Sunt efectiv alt om,nu ma asteptam.Auzeam in jur oameni care spuneau ca „vai,adolescenta perioada schimbarile bla bla” si eu chiar radeam. Primii doi ani am ras…apoi s-a petrecut minunea! M-am intalnit cu oameni ..noi si vechi. Cei noi erau tare bucurosi,cei vechi erau putin in dubii. Si acum tin minte ca cel mai bun prieten al meu,dupa ce nu ma mai vazuse de 1 an,m-a invitat la o plimbare. Aproape ca nu ma mai recunostea.Era foarte surprins de cat de mult m-am schimbat.

Unii spun ca in bine,altii ca nu prea. Majoritatea spun doar ca m-am schimbat.

Eu spun ca urmeaza o noua etapa in viata mea. Nu-mi vine sa cred ca am absolvit liceul. Poate ma laud degeaba si nu iau Bac-ul :))