Pentru mine s-a cam incheiat bac-ul azi. Am avut proba la istorie,aici imi era cel mai frica. 5 iau sigur..cred :))
In rest,maine engleza,joi sport si duminica rezultatele.
Sunt trista..speram sa fiu vesela dupa ce termin cu istoria,dar m-a cuprins o stare ciudata .De parca toate problemele lumii sunt in spatele meu..in fine,i’ll be ok.
See ya!
10.
Si niste muzica : Damian Marley – There for you
Martin Jondo – You, The one , Rainbow Warrior
Anthony B. – Police
Cam atat. I’ve lost it again 🙂
Ultimul post l-am incheiat cu „Mi-e sila!” si mare dreptate aveam. Chiar mi-e sila. Mi-e sila de oameni si de manariile(magariile) pe care le fac. Cred ca probele de romana (oral sau scris) mi se par cele mai grele .De ce? Pentru ca subiectivismul este in floare.
Am intrat in sala,o „doamna profesor” m-a analizat din cap pana in picioare cu o urma de scarba(?) in priviri. Am extras frumos biletul,m-am asezat,am scris tot ce aveam de scris si m-am dus la razboi. Culmea e ca urma sa am dreptate,e un razboi.
Am inceput sa turui,chiar stiam acel subiect. O alta doamna profesor(mai in varsta) ma intreba,ma asculta,cealalta nici nu era atenta la mine,nici macar nu se uita la mine.
Desi mai aveam de spus,m-a oprit,a scris pe foaie 9,i-a dat foaia si doamnei mai in varsta ,care, dupa o privire asupra celeilalte note a scris tot 9 si m-a expediat.
Jur ca in viata mea nu m-au pocnit lacrimile mai repede.
De ce? N-am expus si situatia dinainte : toti colegii si cunoscutii erau ceva de genul :” Hai ma Diana ce naiba,tu iti faci probleme care sigur iei 10,dar noi ce sa mai zicem?!”. Si cand m-au strigat sa intru in sala,un nene s-a uitat la mine foarte zambitor si a zis „Uite,aceasta domnisoara frumoasa o sa ia 10,sunt sigur!”
Iar intreb,de ce? Pentru ca nu i-am dezamagit pe cei din jur,m-am dezamagit pe mine si este cel mai dureros lucru.Pentru ca stiam ca meritam mai mult,pentru ca am vazut oameni prosti care au luat 10,pentru ca a trebuit sa-l infrunt pe fratele meu.Si dezamagirea e cea mai cruda si dureroasa rana.
Proba de oral la romana? Cel mai mare cacat!
Bac-ul? Un mus(h)uroi de cacat,unde daca esti limbricul sefului fii sigur ca il iei cu 10. Acum infrunt cu adevarat realitatea si nedreptatea crunta din invatamantul romanesc. Nu merita nici macar un scuipat.
Si mai am tupeul sa ma intreb de ce pe unele posturi bune,sunt pusi numai retardati.Acum stiu de ce. Macar ma alin cu gandul ca eu am citit cel mai frumos :))
Damian Marley – There for you
„Vexation of spirit is a waste of time
Negative thinking, don’t you waste your thoughts
Verbal conflict is a waste of word
Physical conflict is a waste of flesh
People will always be who they want
And that’s what really makes the world go round
Unconditional love is scarce
(„Till shiloh I shall not forsake thee”)
Now and forever more ..”
N-am mai scris…am avut cateva tentative dar s-au stins in noapte. Ma simt golita de sentimente si totul imi este indiferent.
Avea un tip la status „What’s inside?” si eu imediat m-am gandit „darkness”…o prietena a zis ca s-a gandit la ciocolata si mi-am zambit amar.
I lost my faith in myself and in my power to believe that everything is gonna be ok.
Am ramas doar cu o mandrie tampita care ma ajuta sa tin capul sus si cu un zambet las(h) care nu dispare. Nu sunt trista,nu sunt fericita,nu sunt multumita…sunt doar un corp care isi duce viata de zi cu zi, treptat, si fara agitatie.
Luni incepe distractie 🙂 you know,chestia cu bac-ul.Mi-e sila !
Nu stiu cu exactitate ce anume imi provoaca starea asta. Simt nevoia de ..ceva…cred ca am nevoie sa simt 🙂
Melodii depresive stagneaza in playlist-ul meu..Shape of my heart,Landing in London,Here without you,You,Love,To the moon and back..Damn,trebuie sa-mi revin!
La naiba,mai am 9 zile(?!) pana la Bac si eu stau cu palma’n …. toata ziua,imi plang de mila,ma gandesc la vremuri cu soare,dar n-as pune mana, a naibii ce sunt, sa deschid o carte.
Ma simt ciudat. As vrea sa dau „skip” acum,sa treaca zilele astea mai repede.Eventual sa iau bac-ul,sa iau admiterea..sa ma trezesc fix pe 1 august,sa plec la mare,sa imi fac alte planuri. Nu-mi vine sa cred,ma pang ca nu trece timpul,si el zboara.
Am obsesii.Am o obsesie noua…si…ma obsedeaza :))
Stiu,am luat-o razna.Buna,eu sunt Diana. Sunt nebuna de legat,dar se trateaza..cu somn. 🙂
Fiecare inceput are si un sfarsit . Fiecare viata are o destinatie . Noi am plecat in viata sa ne aflam destinatia.
Am stat in spate…am stat ascunsa de multime,de rasete si de lacrimi,de caldura si de priviri. Am stat si am „trecut” peste toate momentele frumoase,peste toti anii in care ma trezeam (sau nu) dimineata chinuita de gandul ca e o noua zi de scoala. N-am vrut sa plang,n-am plans,dar am avut lacrimi in ochi cand mi-am vazut toti colegii ,in sfarsit,impreuna.
Ce mai e de zis? N-o sa uit cum ma luptam in clasa a 9-a si a 10-a pentru ei.N-o sa uit cum am lipsit toata clasa a 11-a de nici nu stiu cum am trecut anul.Nici cand ne strageam gasca mare in spatele atelierelor sa fumam,si radeam precum curcile de orice.
Nu regret! Pentru prima oara in viata mea de liceu,nu regret nimic,absolut. M-am schimbat incredibil de mult,nici mie nu-mi vine sa cred. Incepand cu faptul ca m-am schimbat foarte foarte mult fizic,la mentalitate si fel de a gandi,nu mai zic. Sunt efectiv alt om,nu ma asteptam.Auzeam in jur oameni care spuneau ca „vai,adolescenta perioada schimbarile bla bla” si eu chiar radeam. Primii doi ani am ras…apoi s-a petrecut minunea! M-am intalnit cu oameni ..noi si vechi. Cei noi erau tare bucurosi,cei vechi erau putin in dubii. Si acum tin minte ca cel mai bun prieten al meu,dupa ce nu ma mai vazuse de 1 an,m-a invitat la o plimbare. Aproape ca nu ma mai recunostea.Era foarte surprins de cat de mult m-am schimbat.
Unii spun ca in bine,altii ca nu prea. Majoritatea spun doar ca m-am schimbat.
Eu spun ca urmeaza o noua etapa in viata mea. Nu-mi vine sa cred ca am absolvit liceul. Poate ma laud degeaba si nu iau Bac-ul :))
Vineri dimineata, la ora 7, eram in fata liceului cu 3 mari genti dupa mine (nu,nu erau pline cu haine, contineau laptop,boxe si bineee bineee cateva haine) asteptam sa soseasca autocarul. Urma sa plecam la Herculane,unde din nou urma sa ne petrecem 4 zile. Ulterior am aflat ca 2 dintre ele le petrecem pe drum. Am plecat la ora 7:30 ,la ora 19:30 am ajuns acolo. Incredibil,nu? M-a incantat experienta „autocar”.Il pot numi cu usurinta „autocarul cocalar” avand in vedere ca numai manele,lautareasca si o proasta se auzeau. Proasta cica avea voce si canta si ea acolo.
Dar sa revin…am ajuns toti foarte obositi,dar cu o mare sete..ne-am strans in camera mea (si a prietenei cu care stateam),ne-am pus muzica si dai si bea si fumeaza si fa glume.
Hai c-o scurtez…sambata a fost masa festiva…eu cu fetele am zis sa ne inveselim putin…se pare ca si alte 40 de persoane au zis la fel. Fiecare era in lumea lui. Oricum,muzica de rahat,unii oameni de rahat,directoarea de rahat,diriga de rahat…Dar nu prea conta in acele momente :))
Aaaa,sambata am mai fost si in Herculane la piscina,unde chiar a fost distractie. Si duminica am revenit,unii rupti de somn,altii de realitate. M-am prajit bine de tot si am revenit la cazare.Si dai iar,bautura,gratare,nebunie.
Bineinteles ca am trait si o mini-drama,cum am eu obiceiul…inca nu mi-am revenit,dar am obsesiv prinse in minte doua melodii : Savage Garden – Break me,shake me si Patrice – Love .
Sincera sa fiu,pe langa multe aspecte negative (pe care oricum o sa le las la o parte) a fost foarte frumos. Un timp pretios care se apropie de sfarsit,o parte din viata mea si o parte din rutina mea zilnica se destrama. Asta a fost ultima „calatorie” pe care o pot numi „excursie” pe bune, ultima oara cand termin anul scolar,ultima oara cand spun „doamna diriginta”.
Nu vreau sa fiu melodramatica,dar sunt constienta..asa ca o sa iau doar partea buna din toate relele si o sa rad si acum si peste 10 ani,20,30…Pana fac Alzheimer si gata.
Am zis !
Randuri cu ganduri 