Dupa ce si-a injectat doza necesara,o sclipire salbatica i-a strabatut ochii. Desi pana atunci o simtisem straina a redevenit o parte din ce era.

  Ne-am dus intr-un bar retras in speranta ca o voi face sa vorbeasca …si am reusit . Mi-a povestit cum a plecat de acasa dupa divortul parintilor ei si s-a mutat cu o prietena. Aceasta avea obiceiul sa ia din cand in cand niste pastile de tuse cu alcool, o faceau sa uite de probleme,zicea ea. Apoi a incercat si ea,intai a fumat ..lucruri usoare,asimilate repede de organism. Insa,la un moment dat,voia mai mult. A inceput sa ia droguri sintetice. Erau mai scumpe dar nu conta,avea bani.

  Prietenii care la inceput incercau sa o ajute,acum se retrageau speriati.Nu conta,altii care o intelegeau si ii dadeau „cele necesare” au aparut. Ei nu o judecau si nici nu se fereau de ea. Nici la scoala nu a mai mers,prea credea toata lumea ca ea e cea gresita si ca ei au dreptate. Cat despre parintii ei …nici nu banuiau,erau prea ocupati sa se certe prin tribunale . Totul era ok,ei ii trimiteau bani.

  Deja apartamentul ei devenise adapost pentru toti.

  Intr-o zi,un tip,prieten „bun” de-al ei,i-a adus un praf alb. Spunea ca pe strazi se numeste „praful ingerilor” pentru ca te duce pe culmile lumii.

  De la prima incercare a devenit dependenta. Dupa ce si-l injecta,uita de toti si de toate,nu conta ca dupa ce disparea efectul uita absolut tot si avea dureri ingrozitoare.

  Cosmarul a inceput cu adevarat atunci cand si-a pierdut apartamentul.Parintii nu-i mai dadeau bani asa ca prietenii s-au evaporat. Acum umbla pe strazi,cersea,manca de pe unde apuca.

  Am intrebat-o de ce nu se intoarce acasa. ” De ce? Ca sa ma trimita cine stie unde? Ei nu inteleg ca n-am cautat decat atentie si iubire!

  Am ramas cu un gust amar.Incercam sa gasesc solutii ca s-o ajut inca pana sa-mi ridic pchii asupra ei,disparuse,cu tot cu portofelul meu. M-am uitat in jur si i-am blestemat pe toti aceia care au impins-o sa ajunga asa.

  A doua zi m-am intors acasa. In mai putin de o luna am fost anuntata ca a murit, intr-un parc pustiu,pe o banca rece.

  Au gasit un bilet pe care era trecut numele meu si adresa..De asemenea,a scris pe el :

  ” Iarta-ma pentru ce am facut, dar, nu uita ca intotdeauna am stiut ca nu sunt singura,doar tu si Dumnezeul v-ati mai uitat la mine atunci cand toata lumea si-a intors privirea…”