Aceasta este o poveste care nu se incadreaza in timp si spatiu. Este realitatea cu care multi oameni se confrunta si in majoritatea cazurilor finalul este acelasi.
Poate o mana de ajutor intinsa la momentul potrivit poate schimba destinul neiertator al unor oameni uitati de lume.
Dupa ce si-a injectat doza necesara,o sclipire salbatica i-a strabatut ochii. Desi pana atunci o simtisem straina a redevenit o parte din ce era.
Ne-am dus intr-un bar retras in speranta ca o voi face sa vorbeasca …si am reusit . Mi-a povestit cum a plecat de acasa dupa divortul parintilor ei si s-a mutat cu o prietena. Aceasta avea obiceiul sa ia din cand in cand niste pastile de tuse cu alcool, o faceau sa uite de probleme,zicea ea. Apoi a incercat si ea,intai a fumat ..lucruri usoare,asimilate repede de organism. Insa,la un moment dat,voia mai mult. A inceput sa ia droguri sintetice. Erau mai scumpe dar nu conta,avea bani.
Prietenii care la inceput incercau sa o ajute,acum se retrageau speriati.Nu conta,altii care o intelegeau si ii dadeau „cele necesare” au aparut. Ei nu o judecau si nici nu se fereau de ea. Nici la scoala nu a mai mers,prea credea toata lumea ca ea e cea gresita si ca ei au dreptate. Cat despre parintii ei …nici nu banuiau,erau prea ocupati sa se certe prin tribunale . Totul era ok,ei ii trimiteau bani.
Deja apartamentul ei devenise adapost pentru toti.
Intr-o zi,un tip,prieten „bun” de-al ei,i-a adus un praf alb. Spunea ca pe strazi se numeste „praful ingerilor” pentru ca te duce pe culmile lumii.
De la prima incercare a devenit dependenta. Dupa ce si-l injecta,uita de toti si de toate,nu conta ca dupa ce disparea efectul uita absolut tot si avea dureri ingrozitoare.
Cosmarul a inceput cu adevarat atunci cand si-a pierdut apartamentul.Parintii nu-i mai dadeau bani asa ca prietenii s-au evaporat. Acum umbla pe strazi,cersea,manca de pe unde apuca.
Am intrebat-o de ce nu se intoarce acasa. ” De ce? Ca sa ma trimita cine stie unde? Ei nu inteleg ca n-am cautat decat atentie si iubire!
Am ramas cu un gust amar.Incercam sa gasesc solutii ca s-o ajut inca pana sa-mi ridic pchii asupra ei,disparuse,cu tot cu portofelul meu. M-am uitat in jur si i-am blestemat pe toti aceia care au impins-o sa ajunga asa.
A doua zi m-am intors acasa. In mai putin de o luna am fost anuntata ca a murit, intr-un parc pustiu,pe o banca rece.
Au gasit un bilet pe care era trecut numele meu si adresa..De asemenea,a scris pe el :
” Iarta-ma pentru ce am facut, dar, nu uita ca intotdeauna am stiut ca nu sunt singura,doar tu si Dumnezeul v-ati mai uitat la mine atunci cand toata lumea si-a intors privirea…”
Povestea ei isi are inceputul acum trei ani. Era o pustoaica de 16 ani,frumoasa,care avea impresia ca lumea este a ei. Asa am cunoscut-o eu si m-a atras imediat spiritul ei aventurier.
Dupa o frumoasa prietenie care a durat un an,am fost nevoita sa ma mut in alt oras,la mare departare. Insa acest obstacol nu ne-a descurajat,dimpotriva,ne faceam planuri sa ne petrecem vacantele impreuna si sa ne vedem cat de des putem.
Intr-un final,am plecat,lasand in urma pe cineva care datorita trecutului,prezentului si viitorului avea sa lase urme adanci in sufletul meu.
Am tinut legatura timp de un an dar brusc dupa aflarea vestii ca parintii ei divorteaza nu am mai auzit nimic. Ingrijorarea mea crestea cu fiecare zi asa ca, dupa aproximativ jumatate de an am plecat s-o caut.
Orasul mi se parea trist,era o zi ploioasa si rece,parca ceva nu ma voia acolo. Am cautat-o la adresa pe care o stiam dar se mutase. Timp de trei zile am strabatut orasul in lung si in lat,nu voiam sa ma dau batuta.
In cea de-a patra zi,dupa alte cautari,m-am asezat ostenita pe o banca intr-un parc pustiu.
Un caine mic tinea drumul unei fete. Parea una de aceea de care te feresti pe strada pentru ca stii sigur ca o sa-ti ceara bani sau mancare.
Deodata mi s-a strans inima..uitandu-ma in ochii ei am recunoascut-o. Atat mai ramasese din frumusetea ei,dar pana si ochii pareau tristi si stinsi. M-am apropiat de ea,dar s-a retras speriata.Nu intelegea cine sunt si de ce sunt draguta cu ea.
Intr-un final,dupa insiruirea multor amintiri a dat semne ca intelege.A incercat sa zambeasca dar zambetul i s-a spart in mii de bucatele inainte sa-i ajunga pe buze. M-a intrebat imediat daca am bani. I-am spus ca am si m-a rugat sa ii dau daca vreau sa mai vorbesc cu ea. Initial nu mi-am dat seama pentru ce sunt,dar dupa ce am pornit pe urmele ei si am intrat pe o alee intunecata am inteles …
Randuri cu ganduri 