De mult n-am mai avut literele aproape…si n-am mai format cuvinte sau fraze pompoase ! de mult timp nu am mai spus ceva frumos..am copiat,poate am ajuns intr-o letargie totala . Unde sunt noptile cand in loc sa stau cu ochii in calculator,scriam..gaseam foi si le umpleam, pentru unii doar cu simple cuinte,pentru altii erau idei..pentru mine erau bucati de suflet.
Unde s-au dus toate? De ce m-am privat de aceasta placere?
Acum o iau de la capat..scriu pentru mine,pentru noi..scriu pentru ca stiu ca pot..scriu pentru ca tu stii ca pot.
Ma minunez cu ce usurinta ies cuvintele.Probabil ca undeva in adancul meu asteptau sa fie iar scrise,asteptau in linistea serii sa ia viata.
E ciudat ca oamenii “celebrali” considera cuvintele o necesitate.Dar Dumnezeule cata putere au ele…daca ar fi doar niste litere insiruite nu ar mai declansa razboaie,drame sau pasiuni.Nu ar mai fi lumea ce este…in fiecare dintre noi zace un mic romantic…doar ca unii il ascund prea bine..de ce l-as ascunde? Ar insemna ca ma ascund de mine insami!
Ce nopti frumoase am avut…nu mai pot sa-mi blamez viata,am ajuns s-o apreciez.Am ajuns sa ma iubesc,sa ii iubesc pe unii,sa-I ignor pe altii…ce nopti frumoase…