…

Cat de usor ti se naruie lumea cand iti pui sperante in cineva.De fapt cand iti incredintezi inima cuiva,si acel cineva nici macar nu stie.Am stat sa studiez starea mea dinainte sa fac acest pas.
Am observat ca e ca si cum as trece printr-un desert sentimental fara apa,apa a se citi o tinta/speranta/dorinta! Ma trezesc fara chef,simt ca nu am pentru ce sa mai traiesc,pentru ce sa ma chinui inca o zi…cine ma va asculta la sfarsitul acelei zile..cine ma va tine de mana?
Si usor usor se instaleaza disperata nevoie de a te agata de cineva..oricine.Aii este problema ..acest “oricine” de obicei se dovedeste un “nimeni” la care inainte nici nu te-ai fi uitat. Incepi sa-l vezi alfel,incepi sa crezi ca este pentru tine.
Pana …pai pana iti dai seama ca el habar nu are de existenta ta..pana iti dai seama ca el se uita la tine ca la o amica super de treaba,glumeata si care tine la gluma cand sunteti cu “baietii”.
Si atunci realizezi…hei,ca sa nu mai treci printr-un desert sentimental,esti pregatita sa treci printr-un camp plin cu cactusi intepatori si durerosi. Hell that’s gonna be fuuun!
Mai bine ramaneam si ma uscam in desert decat sa inund o campie!