Ai observat vreodata cat de diferit reactioneaza oamenii fata de ploaie? Unii se bucura de fiecare picatura si folosesc tot felul de cuvinte sa o descrie : fina,spalatoare de pacate,pura,transparenta etc , iar altii pur si simplu sfideaza acest moft al naturii :”iar ploua..ah ,am o migrena, devin depresiv,vai daca racesc cine imi da concediu medical?”.
De ce nu ne putem bucura cu totii de aceasta binecuvantare? Ok..esti fericit ca ploua,n-am ce sfat sa-ti dau..si eu sunt fericita ,imi gasesc un motiv de bucurie in aceasta ploaie.De exemplu stau in casa,cu o cana de ceai si o carte care miroase in felul acela specific si imi aduce aminte de copilarie..si ma bucur de ea.
Dar daca esti nefericit,prietene inseamna ca viata ta nu este tocmai roz…ai o problema.
Ca sa ilustrez mai bine ce vreau sa spun o sa va povestesc ceva : intr-o zi normala de primavara discutam cu un prieten,mult mai mare decat mine dar nu prea conteaza,am multe de invatat de la el …si la un moment dat mi-a sarit in ochi un peisaj superb …intr-un mod ciudat soarele se ascunsese in spatele unui nor enorm si il punea intr-o lumina speciala .. ciudat de frumoasa.Coborandu-mi privirea n-am putut sa trec cu vederea peste verdele crud al unor pomi,care intregeau peisajul.Si i-am spus “uite un tablou superb.Dumnezeu este cel mai mare pictor!” .In acel moment replica lui m-a facut sa ma intristez putin .Mi-a spus :” Stii cate mii de oameni trec pe langa acest peisaj si nu-l vad pentru simplul motiv ca se uita numai in jos?si observa doar mizeria drumului..sau poate doar mizeria din viata lor,fara sa-si ridice ochii la lucrurile marunte care le-ar putea reda zambetul? …”
Mi-a parut rau pentru toti aceia care nu pun valoare pe lucrurile banale…care nu mai cred in puterea cuvantului,in puterea naturii..sau mai rau..in puterea iubirii.
Cand a ajuns omul aici? Cand a incetat omul sa mai priveasca dragostea cu ochi increzatori? De ce am ajuns aici? Imi pare rau sa o spun dar singurii care se mai bucura de viata lor sunt copii..copii care nu stiu daca ati observat dar mereu se uita spre cer…care mereu se bucura de natura…n-au nevoie de baruri ,pub-uri,cluburi ca sa se distreze…ei au nevoie doar de natura…Poate ar trebui sa mai pastram in noi ceva din acei copii si sa nu renuntam la dragoste doar pentru ca toti cei din jurul nostru au renuntat.