O poveste frumoasa uneori la fel ca natura.Sau poate furtunoasa.Trista precum ploaia sau dulce precum soarele.

Nu incep cu amintiri sau intamplari…incep cu mine.Incep cu o mica parte din mine.Incerc sa-mi imaginez ca este o conversatie.

    Cateodata te surprinzi privind spre trecut .Unii poarta un zambet in gandurile lor ,altii poate o lacrima.

Astazi am avut parte de acele momente din plin si le-am savurat.M-am gandit la toti oamenii care s-au perindat prin viata mea.Nu au fost multi cei care au lasat ceva in sufletul meu,dar imi place sa aflu mai tarziu ca eu am fost cea care a lasat o amintire.

De acum mi-am gasit locul unde sa vin sa-mi vindec ranile si sa-mi transpun gandurile zambarete 🙂